Dincolo de aparente sta cu adevarat PUTEREA!

Cand toata lumea iti sta impotriva,atunci e momentul sa crezi mai mult in tine si sa nu renunti. De ce spun asta? Fiindca lumea judeca prea usor.In momentul cand ei te inconjoara de oriunde cu tot felul de lucruri rele ei au o singura asteptare de la tine. Ca vei  dispera vei plange te va durea si in cele din urma vei renunta. Observi? Atat de usor pot judeca oamenii. Dar e momentul cel mai potrivit sa le areti ca nu toti sunt la fel. Sa le areti ca dincolo de aparente sta cu adevarat puterea la care ei doar viseaza. A fi puternic? Ce inseamna asta pentru oameni? A fi puternic pentru ei,inseamna sa ai un statut deasupra celorlalalti,bani,faima si alte lucruri ce tin de fizic. Ce inseamna cu adevarat Sa fi puternic? 
Sa fii puternic cu adevarat inseamna sa traiesti cu durere in inima si totusi sa poti zambii.
Sa fii puternic cu adevarat inseamna ca ierti si sa nu porti resentimente fata de ceilalalti
Sa fii puternic cu adevarat inseamna sa renunti la binele tau pentru altul.
Sa fii puternic cu adevarat insemna sa poti spune NU la ceea ce iti face rau
Dar cea mai mare dovada ca cineva e cu adevarat puternic e atunci cand reuseste sa ramana DIFERIT fata de ceilalati si neschimbat de lumea asta.
Nu uitati...in spatele persoanei care pare ca nu stie cum stau lucrurile in lumea asta se afla o persoana pe care lumea insusi nu reuseste sa isi dea seama cum stau lucrurile cu ea.
Aparentele nu sunt intotdeauna cele adevarate. Dincolo de ele se poate afla insusi SPERANTA pe care o cauta lumea!

Infruntarea durerii

Sunt multi care spun sau cred ca e usor sa treci peste anumite lucruri cum ar fi durerea sau suferinta.Dar pana cand nu sunt pusi fata in fata cu ea nu au cum sa isi dea seama cat de greu poate fi.
Acel baiat despre care vorbesc s-a oprit in fata acelor ziduri.In fata lui erau acei doi caini fiorosi care stateau de o parte si de alta a portii. Era durerea pe care el trebuia de data aceasta sa o infrunte si sa nu mai fuga de ea.Era momentul sa arate ca merita sa traieasca liber invingand-o.Eram curios de alegerea lui.
M-am uitat in ochii lui.Erau plini de siguranta de sine.Era diferit.
De data aceasta se simtea clar o energie diferita din partea lui.Era gata sa se lupte,gata sa invinga.Nu mai era acel baiat caruia ii era candva frica.A pasit in fata lor. Si a continuat sa mearga pana cand a inceput sa alerge spre ei.Acestia au inceput sa fuga si s-au facut nevazuti. Acest baiat reusise sa ajunga pana aici desi la inceput eram sigur ca avea sa sfarseasca la fel ca restul.Totusi iata-l pasind spre pragul acelei porti si intrand pe ea.Acolo,isi regaseste speranta pentru care a luptat atat de mult.
Dar profetia ce i-a spus-o speranta acelui baiat,m-au facut si pe mine sa ma intreb,oare la ce se refera.
Iata ce a spus: ,,Tot ce ti se intampla e figurativ dar fiecare lucru e ceva ce tine de viata ta,de prietenii tai de caracterul tau.Au semnificatie in realitate. Tu esti urmatorul caruia i se ofera sansa sa formeze acest puzzle.Tu esti urmatoarea piesa ce intra in joc."
 Toate sunt figurative? Totul are semnificatie in realitate? Care realitate? Iar ultimele cuvinte care spun ca tu esti urmatoarea piesa ce intra in joc m-au facut sa imi dau seama de un lucru. M-am uitat la mine,in oglinda,am deschis ochii larg,inima imi batea din ce in ce mai tare si mi-am dat seama ca....in tot acest timp eram pur si simplu EU! Era vorba de mine.Eu am fost in tot acest timp.Acel baiat,acela eram EU! Imi privisem,sau cineva imi aratase toata viata sub forma unei povesti figurative in care eu mi-am vazut fiecare pas si felul cum am ajuns sa cred,sa lupt sa iubesc si sa ajung unde sunt acum.Daca nu eu am facut asta,atunci intr-adevar era mana unui inger.Am inceput sa plang,continuand sa ma uit la mine si sa observ daca asta e realitatea sau inca e un vis,inca e o poveste,inca sunt prins in iluzie. Dar de un lucru eram absolut sigur.Iluzia aceasta era reala.Totul era real si adevarat!

Aparitia durerii

Priveam cu ochii tinta la acest baiat si ma intrebam pana unde va reusii sa ajunga. Reusise sa isi trezeasca ultima lui speranta,cu ultimele lui forte.Dar eram foarte curios ce va face si cum se va descurca,slabit fiind sa depaseasca durerea si suferintele ce vor veni catre el. Ele erau in mod figurativ reprezentate de doi caini negri,mari la fel ca niste lupi,plini de sange si legati cu lanturi de picioare care prefigurau ura purtata de ei.Imediat acest baiat a observat ce se intrepta spre el asa ca prima lui reactie a fost sa ramana tacut crezand ca durerea si suferinta il vor evita.Ele devorau incet incet corpurile celorlalti oameni si incet incet se indreptau spre el,dar a fost suficienta o mica miscare gresita din partea lui si acei caini l-au observat. A urmat o imagine incremenita.S-au observat un timp si s-a creat o tensiune de nedescris.Privea durerea in ochi.Iar la randul ei,durerea il privea pe el in ochii lui stersi parca de tot ce simtea si de amintirile ce il incercau din greu.
Apoi a luat decizia cea mai grea.Desi era slabit si el si speranta lui,a decis totusi sa isi salveze speranta cu pretul vietii lui. Asa ca a luat-o strans in brate si a inceput sa alerge cu ea.In fata lui era zidul salvator dar totusi avea doar o posibilitate. Putea sa sara el si sa lase speranta sau putea sa isi salveze speranta si sa moara el. Decizia lui m-a surprins atat de tare incat am decis personal sa il ajut. A fost gata sa renunte la viata lui doar pentru a-si salva speranta si lucrurile in care el credea.S-a prabusit la pamant.In clipa aceea am intervenit fara nici o ezitare si am alungat acei caini.Consideram ca asta e prea mult.Acel baiat,m-a facut sa vad altfel viata.Sa vad altfel lucrurile.Si reusise sa trezeasca in mine un sentiment de curaj.
Asa ca am considerat sa il observ in ultima lui etapa din acest test.
L-am lasat sa deschida ochii si iata ca el era langa acel zid care reprezenta problemele,durerea,suferinta si tot ceea ce incearca sa te opreasca din a-ti face ce iti place in viata asta. Vroiam sa vad daca va fi in stare sa gaseasca o solutie si sa il treaca.A continuat deci sa mearga pe langa el si si-a adus aminte de speranta.Ea era undeva dincolo de acel zid.Acum vroia si mai mult sa poata sa il treaca. Asa ca a continunat sa mearga pana cand a zarit poarta acelui zid. Dar era o problema.

Determinarea unei inimi

Continuam deci sa il privesc pe acest baiat,iar in mintea mea incepeam sa fiu curios de calea pe care o va alege.
Incet incet s-a indreptat spre un baietel care era adormit in durerea acestei lumi. El avea o poza in care erau mama,surioara lui si tatal sau,doar ca partea unde era el,era rupta.Acest baietel suferise fiindca tatal sau era violent si o batea des pe mama lui. Poza era doar o imaginatie a lui cu parintii si surioara sa.Dar in inima lui tatal sau era reprodus ca fiind o persoana de care nu mai vroia sa si aduca aminte fiindca il durea. Aceasta durere si-a lasat amprenta adanc in inimioara lui iar acum era captiv in acea durere. Acest baiat pe care il observam s-a dus la acest copilas si s-a uitat la el neintelegand ce e de fapt cu el. Apoi a continuat sa se tarasca la urmatoarea persoana.Era tot un baiat de aproape o varsta cu el care suferise un accident de masina si murise. Pe pieptul lui avea scrise visele pe care si le dorea sa le implineasca. Vroia sa aiba in viata un job bun,o masina,o familie si fericire.Dar din pacate au ramas la stadiul de vise.Acest lucru arata cat de pretios e acest dar al vietii si cat de rapid ne poate fi luat fara sa mai apucam sa realizam ceva. Din nou baiatul nostru nu a inteles ce era nici cu aceasta persoana.
Ceea ce a urmat m-a facut sa il privesc pe acest baiat ca pe ceva unic. Nimeni nu mai reusise asa ceva pana acum.
Exact dupa ce pleca de langa acel baiat,el reusise sa isi gaseasca speranta care era reprezentata aici drept o fata satena care era culcata langa toti ceilalati oameni.Ea respira fiindca inca era vie in inima lui.
A continuat sa se tarasca la ea si a inceput o lupta crunta de a o readuce inapoi.El nu stia ce face si ca de fapt in tot acest timp el ducea o lupta in propria lui inima de a-si putea trezi din nou speranta in aceasta lume adormita de durere,suferinta si rautate.
Continuam sa il observ si la un moment dat a inceput sa planga fiindca nu reusea sa o trezeasca.Apoi s-a culcat langa ea si a sta acolo pana cand in cele din urma a reusit sa isi trezeasca speranta. A urmat o convorbire interesanta intre cei doi.Nu puteam sa cred ca facuse asa ceva. Desi era slabita inca,reusise sa o trezeasca. Cine e acest baiat?

Revelarea

Imi deschid ochii incet si cu pasi mici ma indrept spre oglinda din camera mea. Imi ridic ochii si ma privesc. Ceea ce vad e ceea ce sunt cu adevarat. Dar nu ma privesc intr-o oglinda obisnuita. Ma privesc intr-o oglinda care imi arata tot ceea ce sunt eu. Sentimente,personalitate si fizic. Ma privesc si vad tot ceea ce am devenit pe parcursul timpului. Imi vad copilaria,imi vad prietenii,imi vad familia si vad fiecare pas gresit dar si fiecare reusit. Ma privesc si ajung in momentul in care eram singur. Ma uit atent si ceea ce vad e doar un baiat a carui viitor pare distrus. Vad un baiat care va sfarsii in a face chestii rele si a ajunge un nimeni fiindca viata lui a fost grea si dureroasa. Puteam crede ca o persoana ca ea nu va putea iubi si nicidecum nu va ajunge ce a ajuns mai tarziu. Vedeam o persoana care e pe punctul sa se piarda in singuratate si durere.Dar...privind atent...am vazut ca nu renunta. Statea intins pe spate...cu multi alti oameni langa el care erau deja pierduti in aceasta lume plina de durere si rele..dar el...se lupta sa ramana cu ochii deschisi,privind cerul. Apoi...s-a misat prima data. Il durea tot corpul si puteam sa vad asta fiindca se forta enorm sa se poata ridica. Priveam si eram sigur ca va renunta in curand fiindca durerea era mult prea mare pentru a putea sa se ridice vreodata.Singur nu va reusi..iar in jur nu e nimeni care sa il poata ajuta. Asa ca in momentul in care am vrut sa plec si sa ii intorc spatele...am auzit un geamat. Apoi l-am auzit strigand: Nu vreau sa raman aici. Vreau sa pot sa ma ridic!
Mi-am intors privirea spre el si am ramas surprins.
Acest baiat,incerca cu toata puterea lui,sa se ridice cu toate ca durerea ii strapungea tot corpul. 
Am ramas atintit cu privirea asupra lui. Acest baiat ma facuse putin curios de dorinta lui. Nimeni pana acum nu a incercat sa se miste macar dar el,nu numai ca se misca, dar incerca din rasputeri sa se ridice de tot.Pana la lasarea serii a tot incercat dar in zadar. Asta e.. am zis. E terminat. Va renunta din clipa in clipa si va adormi la fel ca toti ceilalati oameni.Se va pierde in curand. L-am privit si am observat ca a inceput sa planga. Se pare ca doar plansul a mai ramas dar in cele din urma se va termina tot si maine nu va mai fi. Eram putin trist privindu-l cum incepe sa isi piarda speranta si flacara spiritului sau sa incepa sa se stinga. 
Exact cand din soare se mai vedea doar o crampeie,pe fata acestui baiat a revenit din nou acea stralucire. 
A deshis ochii si privea. Chiar si dupa ce soarele a apus,acesta a ramas treaz si parca asculta ceva.Nu puteam sa cred ca rezista atat. Era singurul care a rezistat atat dar in sinea mea eu tot eram sigur ca pana dimineata se va sfarsii tot.Apoi a privit spre cer si a inceput sa planga din nou..dar de data asta era cu zambetul pe fata.
Toata noaptea a stat asa,privind iar in cele din urma l-am vazut inchizand ochii.
S-a sfarsit am zis. Parca simteam in mine un sentiment destul de ciudat uitandu-ma la el. Am asteptam dimineata sa vad daca acesta se va trezii dar eram sigur ca nu se va mai trezi.
Razele soarelui rasareau frumos dar el nu s-a trezit. Am inchis ochii si am vrutsa plec  dar am auzit un mic zgomot.
M-am intors imediat si nu mi-a venit sa cred. Acest baiat reusise sa se intoarca si chiar sa se tarasca putin.
Cine e acest baiat? mi-am spus.
Nu puteam sa cred ca inca se lupta pentru a se putea ridica.
Apoi am vazut ca i-a observat pe ceilalati oameni care erau culcati langa el si imprastiati peste tot. Am decis sa continui sa il observ fiindca acest baiat avea ceva special.Nu stiam ce e sau de ce dar vroiam sa vad pana unde va ajunge.

Dezvaluirea!

Vointa.
Ce e vointa? Ea poate fi definita prin puterea si capacitatea de a-ti concentra eforturile spre atingerea unui scop indiferent de ce ar fi. 
Exact in situatia asta ma aflam eu.
Cei doi lupi stand in fata acelei usi,blocandu-mi iesirea spre o posibila libertate.
Dar in mintea mea a aparut acea stralucire,acel moment in care eram gata sa risc tot dar in acelasi timp nu vroiam sa pierd nimic. A aparut aceasta vointa puternica de a reusii.Asa ca m-am ridicat si am inceput sa merg inaintea lor cu pasi increzatori.
Cei 2 m-au fixat cu ochii si s-au ridicat.
Pe masura ce ma apropiam ei imi pareau tot mai mici.
Stateau nemiscati uitandu-se la mine.
M-am oprit cam la o aruncare de bat inaintea lor.
Ii priveam adanc in ochi si am facut un pas inainte. 
Dintr-o data amandoi au pasit inapoi,maraind la mine.
Am continuat sa merg spre ei si observam ca ei se indepartau incet de mine,continuand sa maraie.
Atunci mi-am adunat puterile si am inceput sa alerg catre ei.
Intr-o clipa au si inceput sa latre catre mine si sa fuga speriati in departare.
M-am oprit si am ramas uimit de ceea ce tocmai s-a intamplat.
Nu imi venea sa cred ca se intamplase asta.
Am mers fericit spre acea crapatura si am intrat prin ea.
Imediat ce am ajuns pe partea cealalata, a aparut in fata mea acea fata pe care o salvasem. 
Ea a venit la mine,m-a imbratisat si a zis:
,,Iti voi explica tot ce ai trait si vazut pana acum. Dar de aici incolo trebuie sa legi tu singur fiecare intamplare.Tot ce ti se intampla e figurativ dar fiecare lucru e ceva ce tine de viata ta,de prietenii tai de caracterul tau.Au semnificatie in realitate. Tu esti urmatorul caruia i se ofera sansa sa formeze acest puzzle.Tu esti urmatoarea piesa ce intra in joc."

Visul realitatii!

Intuneric dens! Umbre si fiori reci imi treceau prin fiecare vena si parte din corp. 
Fug....fug....dar picioarele nu vroiau sa ma mai asculte.
Bratele imi tremurau,tinand in brate acea fata.Simteam ca o scap. 
In fata mea era un zid.Tot ce imi doream era sa ajung la el si sa o arunc peste el,dupa care nu avea sa imi mai pese ce se va intampla cu mine.Vroiam sa o salvez cu orice pret.
Eram constient ca voi muri. Simteam deja parca coltii lupilor sfasiindu-mi corpul.
Apropiindu-ma de zid fac un ultim efort si reusesc sa salvez acea fata aruncand-o pe cealalta parte.
Odata cu asta,cad si eu langa zid,slabit de toate puterile.
Respiram greu,tremuram si ma durea tot corpul.Asteptam din clipa in clipa sa simt cum voi fi devorat de acele creaturi.
Zgomotul lanturilor devenea din ce in ce mai puternic,pe masura ce se apropiau. 
Am inchis ochii!
Zgomotul s-a oprit.
Era momentul decisiv.Eram pregatit in orice clipa sa mor.
Dar nu sa intamplat nimic. Am intredeschis ochii putin si am vazut ca nu era nimeni langa mine.
Incet incet am inceput sa deschid ochii si sa privesc in jur.
Totul era diferit.Nu era nimeni si nimic.
Tot ce vedeam era o campie mare,undeva in departare o padure iar eu eram rezemat de acest zid de piatra care era asa de inalt incat nu ii vedeam nici inceputul,nici sfarsitul.
M-am ridicat usor si am inceput sa merg de-a lungul lui.
Era atat de mare si solid incat parea ca niciodata nu as putea trece de el. Atunci mi-am adus aminte de acea fata.
In momentul cand am aruncat-o peste el acesta era extrem de mic. 
Cum se facea ca acum atingea cerul iar lungimea lui era de la un capat al lumii la celalalalt?
Am inceput deci sa merg pe langa el,sperand sa aflu ceva.
Nu peste mult timp am observat ca acesta avea o gaura in el cam de marimea unei usi. Am mers repede spre acea intrare dar langa ea...erau cei 2 lupi.
M-am oprit brusc. M-am uitat speriat si am inceput sa ii observ. Stateau amandoi pe labele din spate,miscand din cand in cand capul incoace si incolo si ciulind urechile din cand in cand.
Cum aveam sa trec de ei ca sa ajung dincolo? 
Totul parea atat de imposibil pe moment dar nu stiam cat de usor avea sa fie.

Zgomotul lanturilor.Raul eliberat!

Incet,incet ma apropiam de alta persoana. 
Era un baiat cam de-o varsta cu mine. Era imbracat cat de cat decent,iar la mana dreapta si cap avea o cate o vanataie. M-am uitat mai bine la el si am observat ca avea o lovitura destul de serioasa la cap. 
Analizandu-l mai bine am vazut ca avea ceva scris pe piept.
          Avea scris urmatoarele lucruri:

                  << Un job bun,masina,o familie si fericire>>

Am ramas putin nedumerit. Acum chiar nu mai intelegeam deloc ce se petrece.
 Putin mai incolo de el era o fata satena care mi-a atras atentia. Era putin diferita de restul fiindca era mai luminoasa la fata. M-am tarat incet pana aproape de ea.
Mi-am ridicat ochii si am privit-o. In clipa aceea,fata mea a incremenit,inima a inceput sa imi bata tare...iar ochii au ramas atintiti asupra ei.
                  Respira!!!
Am privit mai atent si da...chiar daca o facea foarte incet dar respira.
In momentul acela am simtit ca pot sa ma ridic.Am pus din nou ambele maini pe sol si dintr-o singura impingere am reusit sa ma ridic in genunchi.
Era atat de dureros incat am ametit prima data dar incet incet am incercat sa ma stabilizez.
Am atins-o usor pe fata. Apoi i-am luat pulsul. 
Inima mea a tresarit cand am simtit prima bataie.Avea puls.Batea incet dar il simteam.
Nu stiam ce sa fac.Vroiam sa o trezesc cumva.Ma gandeam ca poate stie de ce eram aici si ce s-a intamplat.Pe moment ea,era singura mea sansa.
Am strigat usor catre ea : Hei...Hei.... Trezeste-te te rog!
   Trezeste-te! Esti singura speranta a mea acum. Te rog!
Am incercat mai multe ore sa o trezesc dar in zadar. Parea cuprinsa de un somn adanc.
Am inceput sa plang. Pur si simplu nu imi venea sa cred ce se intampla. Nu stiam ce sa fac si unde ar trebuii sa ma duc.
Ma uitam in jurul meu si toti erau la fel de tacuti si incremeniti. Era o priveliste atat de dezolanta.
Obosit,trist si indurerat m-am culcat incet langa aceea fata asteptand si sperand ca in cele din urma sa se trezeasca.
 Nu dupa mult timp de asteptat am simtit o miscare langa mine. Imediat am tresarit.
M-am intors catre ea si am observat ca misca din mana si din ochi. M-am ridicat imediat in genunchi , am prins-o de mana si i-am spus
Haide, Poti sa o faci! Am incredere ca te vei trezii! Te rog!
 Incet incet a intredeschis ochii si s-a uitat la mine.
 Cu o voce foarte inceata mi-a soptit:
 Nu stiu cine esti,dar iti multumesc!
Eu i-am raspuns:
Nu ai de ce sa imi multumesti.Eu sunt cel care trebuie sa iti multumeasca fiindca ai reusit sa te trezesti.
Imediat m-a intrerupt si a zis:
Gresesti! Daca nu iti simteam inima ta batand langa mine nu as fi reusit niciodata sa ma trezesc. Ai stat aici si nu mai parasit cum au facut toti. Ai sperat,ai ramas si ai avut incredere ca ma voi trezii.Iti multumesc atat de mult!
In ochii mei imediat s-au adunat niste lacrimi dar nu le-am lasat sa cada fiindca nu vroiam sa vada asta.
Am ridicat-o incet de jos si am sprijinit-o de mine. 
Era atat de slabita incat mi se parea ca pe mine nu statea nimic. Stand asa,am observat in departare 2 umbre care veneau catre noi. Pe masura ce se apropiau mi-am dat seama ca erau 2 caini negri. Nu,erau prea mari pentru niste caini. Imediat mi-am dat seama ca nu sunt nici pe departe caini ci mai degraba lupi.Aratau atat de inspaimantator. Blana lor era atat de neagra,zburilita si curgea parca un lichid din ea.Aveau ochii mari si rosii iar fata lor era plina de cicatrici. Labele lor lasau urme de sange pe unde calcau iar lanturile ce le aveau amandoi la labe scoteau un sunet infiorator.Am ramas incremenit vazand ca se apropiau de noi. Sau oprit la primul om ,au sarit cu o furie de nedescris asupra lui si au inceput sa il devoreze ca si cum nu ar fi manacat de mult mult timp.Sunetul oaselor care se sfarmau in dintii lor ma ingrozea atat de tare incat simteam ca asta e sfarsitul. Dar dintr-o data mi-am adus aminte ca nu sunt singur. M-am uitat catre fata pe care tocmai reusisem sa o trezesc.M-am uitat lung la ea apoi am luat-o langa mine si i-am soptit incet. Orice ai face inchide ochii si nu scoate nici un sunet. Tine-te de mine bine si nu intoarce capul in spate.
In timp ce lupii devorau una cate una din acele persoane,eu mi-am adunat toate puterile ,am luat in brate acea fata si cu toata durerea m-am ridicat in picioare.Dar din cauza durerii am scos un oftat si am atras atentia lupilor.Imediat acestia 2 au lasat totul jos din gura si au ramas atintiti cu privirea la mine. 
M-au privit in ochi,iar eu la randul meu ii priveam in ochi.
Am inceput sa respir din ce in ce mai repede.
Se uitau la mine cu niste ochi mari,cu gura deschisa incat vedeam cum li se prelinge saliva si sangele pe blana in jos.
Cateva clipe bune am ramas pe loc si ne-am observat unii pe altii. Parea o eternitate. In momentul acela singurul meu gand era: Orice s-ar intampla trebuie sa salvez aceasta fata cu pretul vietii mele.
M-am intors cu spatele si am inceput sa alerg.Din ce in ce mai tare.La fiecare pas facut,fiecare miscare simteam cu oasele si muschii mi se rup in mii de bucati. Mi se parea ca nu inaintez deloc desi fugeam cat puteam eu de tare. 
In spate auzeam zgomotul cumplit al lanturilor apropiindu-se. Voi reusii oare sa o salvez si sa supravietuiesc? Sau asta sa fie sfarsitul?

Nu exista umbre fara lumina!

Am ramas fara cuvinte, cu ochii larg deschisi iar respiratia parca mi-a inghetat. Pe cerul intunecat al noptii, rasarite de nicaieri parca,miliarde de stele care mai de care mai stralucitoare si mai mari.Parca erau o armata bine organizata care inconjurau strategic imensa si mareata luna.
Era atat de minunat! Era parca o intreaga lume acolo sus. O alta dimensiune unde ma pierdeam cu privirea. 
Toate acele stele se oglindeau in ochii mei iar luna ma facea sa imi aduc aminte de mine cand stateam la fereastra mea si o priveam cu gandul la o persoana iubita.
Ea a fost mereu pe cer cand plangem si a vazut mereu cat de mult sufeream. Dar in seara asta era diferit. Au inceput sa imi curga lacrimi si nu erau de tristete. Eram oarecum fericit ca aveam ocazia sa o vad din nou si ca imi amintea de clipele cand iubeam. Si era ciudat fiindca nu imi aduceam aminte cu durere ci cu placere.
In timp ce mintea mea se lasa usor cuprinsa de acest peisaj nocturn aceeasi voce de mai inainte a soptit catre mine spunandu-mi pe nume:
David! Dragul meu David...
,,Si in cel mai dens intuneric exista speranta. Ca aceste stele care sunt in numar imens pe acest cer intunecat,asa sunt si sperantele care tu le ai intr-o lume care pare ca se lasa inghitia de intuneric.Iar luna pe care tocmai o privesti e inima ta care straluceste in mijlocul acestor mici sperante." Dupa ce a spus asta vocea a tacut.
Ochii mei s-au umplut de lacrimi si am inceput sa plang incet.
Am inchis ochii si am adormit plangand
                                            ...


O adiere usoara de vant,o raza calda de soare m-au trezit usor din somn. Mi-am deschis ochii incet si am privit in jur
Se observa rasaritul soarelui la orizont care aducea cu sine inceputul unei noi zile. 
Am inceput sa ma gandesc la tot ce se petrecuse noaptea trecuta.Oare a fost real sau doar am visat. In orice caz totul era schimbat. Eram sigur de un lucru.Azi era momentul sa incerc sa ma ridic cu toata puterea mea de jos. Eram decis sa nu mai raman o clipa acolo si sa incerc sa aflu cum am ajuns aici,ce e cu toti acesti oameni care sunt aici si ce se intampla de fapt?
M-am intors usor pe o parte si am inceput sa imping cu ambele maini pe pamant pentru a ma putea ridica. Era o durere insuportabila. Reusisem sa ma ridic putin dar am cazut din cauza durerii. Era de parca toate oasele din corpul meu erau rupte iar muschii parca erau plini cu cioburi de sticla care parca imi sfasiau din ei.
M-am intors si am inceput sa ma tarasc pe jos. Nu aveam de gand sa renunt desi simteam ca tot ce incercam sa fac era in zadar.
Incet incet am reusit sa ajung tarandu-ma langa o persoana de langa mine.
M-am uitat la ea. Era un baietel blond de vreo 12-13 ani. Avea ochii inchisi,fata palida imbracat saracacios iar in mana stanga avea o poza pe jumatate rupta. 
L-am atins usor si i-am luat pulsul. 
Nimic.Era rece si nu se simtea nici macar o bataie sau urma de viata in el. M-am uitat la mana in care tine fotografia.
I-am desfacut degetelele care erau incremenite cum tine acea fotografie si am luat-o. 
In ea am vazut 3 persoane.O femeie si o fetita cam de-o varsta cu el.
Dar o parte din fotografie era rupta asa ca nu am reusit sa imi dau seama cine era a 3 persoana. 
Totul era de neinteles.Eram atat de confuz. Nu stiam ce se intampla. I-am pus fotografia inapoi in manuta si am continuat sa ma tarasc la urmatoarea persoana.

UN NOU INCEPUT (Partea a-2-a)

Amintirile curgeau prin mine la fel ca o ploaie de vara. Intins pe jos cu ochii inchisi continuam sa ma gandesc cum am ajuns aici. Prietenii mei, unde sunt acum? Persoanele in care mi-am pus increderea si le-am aratat sincer iubirea mea...unde sunt toate? 
Dintr-o data un gand imi taie prin minte si spulbera tot. 
Imi deschid ochii speriat.
Incerc sa ma ridic,dar nu pot. Parca tot corpul imi era amortit si ma durea la cea mai mica miscare. Incerc din nou si din nou,dar nimic.
Parca ceva ma tinea acolo jos.
Nu aveam nici umpic de forta sa ma mai ridic.
M-am intors usor pe o parte si priveam. Atunci am observat ca langa mine era o multime de oameni care erau si ei culcati pe iarba fiecare intr-o pozitie diferita. Am intors capul in toate partile si erau peste tot. Era o priveliste destul de ciudata. Nimeni nu se misca. Toti parca erau morti. Incremeniti fara nici macar o urma de miscare. 
Am inceput sa respir greu. 
Mi-am ridicat ochii spre cer si am strigat cu glas tare : Nu vreau sa raman aici. Vreau sa pot sa ma ridic! 
Am pus mainile pe pamant si am incercat sa ma ridic cu toata puterea mea dar ma durea asa de tare incat am cazut nici dupa cateva clipe care mi s-au parut o vesnicie,incercand sa ma ridic.
Pana la lasarea serii am incercat din rasputeri sa ma ridic dar in zadar. Corpul nu mai vroia sa ma asculte.
M-am intins cu fata catre apus uitandu-ma cum se scurgea lumina si ultima mea sansa de a ma ridica inainte de intuneric. 
Cu fiecare clipa ce trecea,cu fiecare moment ce soarele disparea la orizont simteam cum inima mi-o ia in galop si cum ma curpindeau sentimentele de teama si durere. 
Nu vreau sa  sfarsesc  aici.... nu asa,nu acum.Imi repetam cuvintele acestea in minte cu fiecare secunda ce trecea. 
Intr-un final cand din soare se mai vedea doar o crampeie de lumina, mi-a curs o lacrima. Putina lumina ce se mai vedea s-a oglindit imediat in lacrima mea care imi strabatea obrazul rece. 
In clipa aceea am simtit o caldura in interiorul meu si o voce inceata care m-a striga pe nume. Am deschis larg ochii crezand ca am doar o halucinatie. Apoi am auzit din nou acea voce cu o tonalitate joasa strigandu-mi numele. Chiar daca o auzeam foarte incet era atat de placuta si ma tinea treaz si atent la ea. 
In cele din urma soarele a apus si s-a asternut o liniste de mormant.In jurul meu toti erau stana de piatra. Eu eram singurul care statea treaz si asculta vocea care din cand in cand ma tot striga pe nume si nu ma lasa sa inchid ochii iar. Nu simteam nici frigul nici durerea acum. Toata noaptea am stat exact acolo ascultand acea voce care imi striga numele atat de frumos parca ma chema catre ea,parca vroia sa imi aduc aminte cine sunt. In cele din urma noaptea nu mi s-a parut atat de lunga fiindca eram concentrat sa aflu cine ma striga si de ce. 
La un moment dat vocea a tacut. 
Mi-am intors capul si am privit in jur. Apoi m-am intors cu fata catre cer. Ceea ce am vazut m-a lasat complet fara cuvinte.

CAPITOLUL 1. UN NOU INCEPUT!

Singuratatea? Hmm, stateam intins pe spate, privind cerul albastru si observand norii mari si albi de pe el. Cu fiecare privire parca vedeam cate un lucru,cate o amintire in ei. Fiecare avea o alta forma si o alta marime dar toti ma faceau sa ma simt la fel de bine privindu-i. Imi aduceam in minte acest cuvant de singuratate si ma cuprindea un fior usor care se oprea undeva la nivelul mainilor mele. Am intins mainile spre cer si le priveam. Imi imaginam ca ating norii,ca formez imagini din ei pe care imi doream eu sa le vad dar eram constient ca asta se intampla doar in mintea mea. Si din nou,acel cuvant imi aparea in inima. Singuratatea! Multe persoane nu stiu ce insemna. Pentru foarte multi e doar un cuvant. Iar pentru cei care stiu,acest cuvant le face sa tresara fiecare particica din corpul si inima lor. De ce? Cum poate un simplu cuvant sa te faca sa tremuri si sa iti starneasca in tine niste emotii atat de puternice? Aici e ideea. Nu e un simplu cuvant. E real. Singuratatea o simtim,o traim si ne face sa ne simtim ori inutili ori respinsi. Stand asa si gandindu-ma la asta, la societatea de oameni si la cat de singuri se pot simtii unii chiar daca sunt incojurati de persoane ma vedeam pe mine. Ma vedeam asa de bine.Parca era pusa o oglinda in fata mea. Si am inteles ca doar asa poti ajunge sa ii intelegi pe altii. Daca te intelegi pe tine,daca te accepti pe tine,daca traiesti fiecare clipa ,gand si cuvant ce il spui,atunci ajungi sa intelegi sufletele oamenilor. Totusi, la mine era ceva diferit. Privind atent cerul si lasandu-mi imaginatia libera am realizat ca oamenii,la fel ca acei nori de pe cer nu raman pentru totdeauna. Vantul ii sufla mai departe, ii destrama si ii imparte in mii de zari. Asa ca,gandind putin mai bine...mi-am dat seama ca acel vant putea fi asemanat cu rautatile ce ii indeparteaza pe oameni unul de altul si ii imparte pe fiecare in alta parte. Si chiar si asa in mintea mea a aparut o noua intrebare. Dar de ce,noi oamenii ar trebuii sa fim ca acei nori? De ce sa nu fim asemanarea a altor lucruri mult mai stabile si trainice care nu se lasa duse incoace si incolo de vreo adiere de vant. 
Am inchis ochii pentru cateva clipe. Ma durea. Vroiam sa nu mai deshid ochii vreodata si ma gandeam ca ceea ce vedeam cu ochii inchisi e viata mea fara nici un prieten adevarat. Singuratate, ce rece esti.La fel ca o briza rece de vant ce imi sufla prin par. 
Am deschis ochii din nou mi-am adus din nou mainile in fata mea si ma uitam parca fascinat de ce poate un om sa faca cu aceste membre ale corpului sau. Poate sa aduca langa el ceva ce doreste sau poate sa respinga.Poate sa imbratiseze sau poate sa loveasca.Poate sa mangaie si sa aline sau poate sa faca rau si sa ucida. Gandindu-ma la asta,imi apropiam usor mainile de fata pana cand acestea au acoperit-o. Mi-am atins ochii apoi buzele si cu fiecare atingere ma gandeam la ce lucruri facem noi cu aceste parti din corpul nostru. Ochii. Ce minunatii putem vedea cu ei. Putem sa vedem persoana draga,putem sa savuram culori extraordinare si din simple priviri putem intelege asa de multe. 
Buzele. Cu ele soptim vorbe dulci persoanelor pe care le iubim dar tot cu ele distrugem relatii cu altii. Cu ele sarutam persoana iubita dar tot cu ele o judecam apoi. 
Incet,incet mi-am adus mainile pe langa corp si am atins iarba. In mintea mea se petreceau atat de multe lucruri, gand dupa gand, intrebare dupa intrebare,raspuns dupa raspuns si toate se petreceau cu o viteza extrem de mare. 
Am inchis ochii din nou!

Cea mai buna cale!

 Ai vazut pe cineva care plange vreodata? Tu,ai plans vreodata? Sunt niste intrebari retorice dar raspunsul fie ca vrei fie ca nu..e intotdeauna DA. E dureros dar adevarul e ca nu exista in lumea asta oameni care sa nu planga fiindca toti suferim si trecem prin multe chestii. Ideea e ca atunci cant trecem prin ele...suntem noi in stare sa le si depasim?

Multi spun.. si cred ca oamenii nu se vor intelege niciodata intre ei. Dar e atat de gresit.  Exista in lumea asta 2 lucruri care ii fac pe oameni sa se poate intelege cu adevarat. Unul dintre ele e baza pentru a putea reusi in tot si calea care duce la fericire. Celalalt lucru e durerea. Durerea,suferinta...ii poate apropia pe oameni fiindca toti suferim si asa putem ajunge sa ne intelegem.

Dar care este cel de-al 2-ilea? E vorba de calea IUBIRII. Acesta calitate e cea mai importanta dintre toate. E cea mai buna cale pentru a-i intelege pe toti ,pentru a putea crea unitate si pace si pentru a deveni o persoana cu adevarat diferita.

Iubirea e cea care te face sa vezi dincolo de defectele celorlalti si sa ii accepti asa cum sunt.Iubirea e cea care te face sa nu judeci persoanele si sa ai incredere in ele. Orice om de pe pamantul asta a iubit macar 1 data pe cineva sau ceva. Dar acum ma refer la o iubire mult mai profunda. E o iubire care dainuie pentru totdeauna si te face sa te ridici mereu si mereu.

Eu,iubesc oamenii. Ii iubesc asa de mult fiindca ii inteleg. Imi iubesc chiar si dusmanii. Cu ajutorul iubirii nu traiesti cu ura in inima si minte.Esti liber si te simti liber de toata povara si stresul care ti-l creeaza o inima plina de ura,resentimente si durere. Cu ajutorul ei pot sa fiu mereu pozitiv chiar si cand situatiile nu sunt deloc favorabile. Oamenii inca nu inteleg acest lucru si judeca mereu. Ei traiesc dupa conceptia de a nu-ti pasa de nimeni si a te iubii doar pe tine. De a fi indiferent si de a-i rani pe ceilalati. Traiesc dupa legea junglei. Cei mai puternci ii domina pe cei mai slabi sau chiar ii distrug. Cata nedreptate! 

De aceea acum..cand toti sunt asa,gandesc asa si actioneaza asa trebuie ca cineva sa se ridice dintre ei si sa aleaga calea buna la care multi renunta fiindca le e frica si nu rezista sa stea pe ea datorita lipsei de iubire din inima lor. Am ales sa fiu diferit inca de mic si vreau ca aceasta cale sa ajunga la inima cator mai multi oameni.

Durerea ta in inima mea!

Cuvintele din titlu descriu perfect Empatia. Ce este ea? E un sentiment care te face sa ii intelegi pe ceilalti. Ea, impreuna cu iubirea te vor face sa vrei sa ii ajuti pe cei care au nevoie de ajutor.

Unii oameni care sufera cred ca nimeni nu ii intelege si ca niciodata problemele lor nu se vor rezolva. Ei bine treaba nu sta chiar asa. Trebuie sa observi care sunt persoanele care vor cu adevarat sa te ajute si ti-o demonstreaza prin fapte nu doar vorbe.

Oamenii au nevoie de intelegere si iubire. Nu exista om pe lumea asta care sa doreasca cu adevarat sa planga singur undeva fara sa vrea ca cineva sa il inteleaga si sa mearga langa el ,sa aiba incredere si sa il ajute. Din pacate sentimentele oamenilor din lumea asta se racesc si iubirea celor mai multi la fel. E un lucru cu adevarat trist dar exista o speranta. Exista persoane inca care isi pastreaza sentimentele calde. Ard de dorinta de a-i ajuta pe ceilalati si isi doresc sa le redea speranta. Daca gasesti o astfel de persoana nu ii da drumul de langa tine. Tine-o cu toata puterea ta si cu toata inima ta. Fiindca o astfel de persoana iti poate schimba toata viata in bine. Si chiar daca nu ti-ar schimba toata viata, te va schimba pe tine si te va ajuta sa fii o persoana mai buna. Iti va reda increderea care credeai ca ai pierdut-o. Te va iubii asa cum nimeni nu o va face vreodata. Si cel mai important lucru e ca orice situatie ar fi, ea te va intelege mereu. 

Tine minte! Nu e greu sa gasesti o astfel de persoana fiindca te va gasi ea pe tine. Iar ca sa te convingi ca intr-adevar e persoana potrivita observai faptele si comportamentul. Atunci iti vei da seama daca e intr-adevar o persoana unica!

Puterea ascunsa

Vine un moment in viata fiecaruia in care, vei observa unele persoane care iti vor spune direct sau indirect ca le-ai schimbat viata. Daca le-ai schimbat viata in bine e nemaipomenit si chiar e o mare bucurie atat pentru ei, cat si pentru tine. Dar vor fi si unele persoane care, cu toate ca le faci bine si incerci sa ii ajuti, incerci sa le fii aproape,vor spune ca ceva nu e ok. Si nu e neaparat vina ta pentru asta daca stii sigur ca ai facut orice ca sa fie bine. Oamenii tind sa traiasca uneori in iluzii care ori si le formeaza ei ori ceea ce e in jurul lor le creeaza. E un lucru cu adevarat trist cand se intampla una ca asta fiindca sunt putini cei care observa asta. Iar uneori cei care observa au cea mai grea misiune. Sa ii trezeasca la reliatate pe cei care nu pot sa vada asta. De cele mai multe ori cand se intampla asta, oamenii te vor uri. Putine sunt cazurile in care daca ii trezesti din iluzia in care traiau, iti vor multumii si te vor iubii enorm. Pentru ei vei ajunge o persoana importanta. Dar cum spuneam, sunt putine astfel de cazuri. Asa ca cei care au capacitatea de a vedea prin aceste iluzii risca mereu. E un lucru atat de dureros mai ales cand ajungi sa tii la o persoana foarte mult iar apoi vezi ca si-a format o iluzie intr-un sens si tu trebuie sa o trezesti la relitate si sa ii areti ca lucrurile nu sunt asa. Intentia ta e una foarte buna fiinda iubesti aceea persoana si vrei sa ii fii alaturi dar ea s-ar putea sa nu vada asta ca pe un ajutor din partea ta tocmai din cauza acelei iluzii in care traieste. Stau putin si ma uit in jur. Privesc cu ochii stersi parca de atata durere cata simt si vad la fiecare pas. Iar cand vin momente ca astea pur si simplu ma topesc de tristete. Am riscat mereu. Si risc mereu doar ca sa ii salvez pe altii. Am pierdut prieteni importanti pentru mine, iar in fiecare zi lupt pentru putinii care au ramas. Simt acel sentiment chiar acum... si lupt chiar in momentul asta ca sa nu pierd o persoana la care am ajuns sa tin enorm. Am gasit si o solutie dar e exact cum am spus. Pentru a vedea daca va merge trebuie sa risti tot. Daca voi castiga insemna ca acea persoana pentru care lupt intr-adevar e speciala si chiar tine la mine.Daca nu voi reusi caz in care o voi pierde, bineinteles ca voi suferii dar voi privii mai departe. Probabil atunci eu am trait intr-o iluzie ca ea e o persoana importanta pentru mine. Dar asta e determinat de felul in care TU insuti privesti si rezolvi lucrurile.

Cum sa treci peste o relatie apusa?

 De ce nu poţi trece peste? Aceasta e o intrebare foarte grea Din păcate, majoritatea ne regăsim sau ne-am regăsit în situaţia dată. Tocmai pentru că întrebarea este atât de grea şi afectează atât de multe persoane, am decis să-mi pun mintea la contribuţie şi am găsit următoarea soluţie.

Pentru început, trebuie să ne înţelegem sufletul.

Adevărul simplu şi totuşi complicat este că odată ce ai o legătură profundă cu cineva, este greu să mergi mai departe şi să-ţi laşi inima-n urmă. Este atât de greu încât cu toate că tu conştientizezi că acea persoană nu e aleasa, iar fericirea e doar un vis îndepărtat, continui să rămâi în acea relaţie din cauza profunzimii legăturii dintre voi.
Poate că ai simţit acea legătură rar, sau poate că ai simţit-o în urmă cu câţiva ani, poate că totul s-a răcit, şi totuşi, asta nu contează. Faptul că ai simţit o legătură cândva te trage înapoi şi nu te lasă nicicum să spui adio odată şi pentru totdeauna.
Femeile rămân ataşate de persoana cu care au simţit cea mai puternică legătură de iubire. Femeile acceptă această iubire chiar dacă ea vine împreună cu multe momente grele, chiar dacă simt că nu e persoana potrivită şi chiar dacă în loc de un curcubeu, un nor gri îşi face mereu simţită prezenţa.

Eu nu cred că această problemă ţine de respectul de sine. Şi normal, dacă te respecţi, nu vei tolera să fii tratată altfel decât magnific. Dar ştiu, de asemenea, că lucrurile sunt mult mai complicate de atât.

Cred că, în cele mai multe cazuri, acest scenariu exemplifică puterea de convingere a sufletului.

Toţi avem capacitatea de a simţi o iubire profundă, iar când împărtăşim această iubire cu cineva, avem tendinţa de a-i pune pe un piedestal şi de-a auzi în surdină „Ave Maria”, în timp ce o lumină divină se coboară asupra lor. Aceasta se numeşte iubire necondiţionată.

Dacă ai simţit o astfel de iubire pentru cineva, atunci ştii cât poate fi de puternică legătura formată între două suflete. Iubirea necondiţionată este cea care te face să vezi dincolo de defecte.

Acel moment perfect este o binecuvântare! Dar această perfecţiune nu reprezintă întreaga relaţie.

Celelalte aspecte – defectele, umanitatea, realitatea; dacă relaţia funcţionează sau nu – sunt şi ele detalii importante. Detalii umbrite de momentele de iubire sinceră și profundă.

Da, poate că ţi-ai iubit fostul prieten/prietena necondiţionat.

Ai avut momente de fericire cu el /ea

Da, acele momente au fost al naibii de minunate!

Și da, este adevărat că poate el nu este fata/baiatul potrivit pentru tine.

Aceasta este una dintre cele mai dificile experienţe dintr-o relaţie. Din fericire, există şi o metodă de a trece peste.

1. Găseşte iubire înăuntrul tău.

Iubirea din sufletul tău va fi temelia în timp ce vei începe să te separi de iubirea pe care ai găsit-o în afara ta, în el.

Vei avea momente în care ai da orice doar să fiţi iar împreună, dar în aceste momente vei face apel la forţa care zace în tine – şi vei spune nu. Dacă nu ai putere și eşti slabă, va fi foarte dificil să treci peste, aşa că te vei întoarce la același gând, iar şi iar, până când sufletul tău va fi ruinat.
2. Plângi.

Ştiu că nu vrei să faci asta, dar, din păcate nu poţi sări pur şi simplu peste asta. E greu să-ţi iei adio de la persoana iubită. E un lucru trist, și ca orice alt sentiment, și trebuie trăit în intensitatea sa. Plângi, plângi atât cât ai nevoie să te simţi eliberată. Lasă durerea să curgă din tine şi bucură-te de pacea care îi urmează.

3. Trebuie să conştientizezi că poţi simţi o legătură la fel de profundă şi cu altcineva.
Vei putea iubi din nou! Poţi avea o iubire chiar mai sinceră şi mai deplină ca cea de dinainte. Dar mai întâi, trebuie să te desprinzi de iubirea veche, iar abia apoi să o aştepţi pe cea nouă.

Ştiu că eşti speriată că poate nu vei mai simţi niciodată la fel. Dar ai încredere, poţi şi o vei face. Încrederea te va duce departe. Nu pierde din vedere lucrurile pe care ţi le doreşti.
4. Visează.

Cu toate că „relaţiile de recuperare” mi se par periculoase, cred că ele, de asemenea, îţi pot servi drept unealtă care îți va permite să ieşi dintr-o relaţie care nu îţi mai serveşte. Unicul mod prin care poţi face asta este să-ţi imaginezi cum va arăta viitorul tău partener.Este cu mult mai uşor să ieşi dintr-o relaţie atunci când ai un om mai bun pe care să-l aştepţi.

Întreabă-te ce fel de om îţi doreşti pe viitor, ce sentimente vrei să trezească în inima ta zguduită.

Imaginându-ţi cum va fi viitoarea ta relaţie te va ajuta să ieşi din cea actuală. Următorul partener (deocamdată imaginar) te va ajuta să ieși din situaţiile care nu mai sunt confortabile, care nu mai par nici naturale, nici sănătoase.

Știu cât este de greu să îţi imaginezi o viitoare relaţie şi o viitoare iubire. Ştiu că te-ai tot luptat cu tine însuţi.

Dar mai ştiu şi că eşti gata să mergi mai departe; şi crede-mă că poţi.

Meriţi să fii într-o relaţie sănătoasă; meriţi să fii cu cineva care te face să visezi; meriţi să fii cu cineva care te face fericită!

Voi fi mereu langa tine

Ai avut vreodata sentimentul ca vrei sa lupti pentru o anumita persoana fiindca vezi ceva special in ea? Chiar daca ea..poate iti greseste tu vezi doar ce e bun in ea si ai incredere deplina in ea. Vrei sa o tii langa tine fiindca ea te face sa simti ceva ce restul nu reusesc. Lupti si te straduiesti sa ramai langa ea... dar dintr-o data parca totul iti este impotriva. Ce vei face? Depinde de ce inseamna acea persoana pentru tine. Esti dispus sa te sacrifici pentru ea? Esti dispus sa induri pentru ea? Si crezi ca va merita? Cred ca in timp ce citeati intrebarile raspunsurile va veneau in minte. Dar cand a-ti ajuns la ultima v-ati intristat putin. Uneori credem ca nu merita sa facem atatea eforturi si sa ne ranim pe noi insine pentru altcineva. Ei bine... poate uneori e adevarat dar ce e cu asta? Daca nu merita nu raspundeai la primele intrebari. Merita sa lupti chiar daca uneori la inceput pare ca nu merita. Oamenii se pot schimba. Si conteaza felul in care tu pui problema si ce le areti. Orice s-ar intampla...orice ar fi....eu sunt pregatit sa fiu langa tine mereu. Astea sunt cuvintele ce le aud in mintea mea despre persoana pentru care lupt eu. Tu ce vei face?

Un motiv de a merge mai departe!

 

Stau de multe ori...si ma gandes profund la multe lucruri. La viata mea, la a celorlalti si la diferite probleme ce exista. Uneori am impresia ca ele ma depasesc. Am impresia ca nu voi putea zambii sau bucura. Aceste ganduri ma cuprind si devin din ce in ce mai intense pana cand ajung sa cred ca nu voi putea sa le inving. Dar exact atunci...exact in acele momente... apari tu. Nu stii despre cine vorbesc? Despre tine. Tu cel care imi esti prieten adevarat si nu ma lasi niciodata sa cad. Tu care imi readuci aminte indirect sau chiar direct de cine sunt. Tu care imi aduci indirect zambetul pe buze atunci cand el refuza sa apara. Nu am multi prieteni asa..si uneori ei apar acolo unde nu te gandeai ca vor aparea. Ei apar dintre persoanele la care nu te asteptai. Chiar daca nu sunt mereu cu tine...ei te au mereu in inima lor. Chiar daca nu iti pot spune mereu ce simt si chiar daca nu pot fi mereu fizic cu tine, ei se gandesc la tine si chiar uneori sufera cand stiu ca tu nu esti bine. Sunt aceia care nu spun nimic ci doar inchid ochii si simt exact ceea ce simti tu iar apoi plang cu tine. Dar cel mai important lucru e ca dupa ce plang cu tine, iti zambesc si au puterea de a crede in tine. Ei stiu ca odata tu ai fost cel care i-a ridicat si a crezut in ei. Prietenii adevarati nu te vor parasii niciodata orice ar zice lumea despre tine si orice s-ar intampla. Dar aici,acum...ma referam la o persoana anume care indirect...mi-a readus zambetul. O persoana pe care nu o cunosc de foarte multa vreme si totusi simt ca o stiu de atata timp. E exact cum am spus. Prietenii pot aparea de unde nici macar nu te astepti si exact in clipele cand ai nevoie. Si pentru acest lucru vreau sa spun... Multumesc.

Un sentiment unic!

Iubirea

Ce este iubirea? E un sentiment de afectiune profunda sau atasament plin de caldura fata de o persoana indragita cum ar fi un prieten,un parinte sau un copil. Exista 2 feluri de iubire dar se manifesta la fel doar ca in proportii mult mai profunde. 
1.Iubirea fata de un partener de sex opus. Intr-adevar e o iubire mai profunda si in acelasi timp foarte puternica
2.Iubirea fata de prieteni,familie si rude. Nu putem spune ca iubirea de prieteni e mai putin puternica decat cea de mai sus.Intr-un fel ele sunt la fel de puternice doar ca se manifesta diferit. In orice caz Iubirea...e un sentiment de baza. Fara el lumea nu ar putea traii.E un sentiment ce ne face egali pe fiecare fiindca mai devreme sau mai tarziu fiecare iubim ceva sau pe cineva.Toti trecem prin acest sentiment asa ca el ne poate face sa ne intelegem cu adevarat. E un sentiment suprem pentru mine. E un sentiment ce te face sa scapi de durere, iti reda speranta uneori si te face sa nu renunti. Iubirea ii uneste pe oameni si chiar daca ea e privita de unii ca ceva rau...ea nu e nici pe departe asa. Iubirea este indelung rabdatoare si buna. Iubirea nu este geloasa,nu se lauda,nu se ingamfa,nu se comporta necuviincios,nu isi cauta propriile interese,nu se irita.Nu tine cont de raul suferit. Nu se bucura de nedreptate ci se bucura cu adevarul. Indura totul,crede totul,spera totul,suporta totul. Iubirea nu se termina niciodata !

Un dar pretios!

Prietenia

Prietenul la nevoie se cunoaste. In suferinta un prieten adevarat iti ajunge mai mult decat un frate. Va sunt cunoscute cred ca aceste cuvinte. Si ele nu sunt singurele. Sunt multe altele asemanatoare. Ce-i drept e ca toate au ca baza prietenia... De mici inca toti am avut o prima persoana pe care am considerat-o prieten. Voi va aduceti aminte care a fost primul vostru prieten? Daca da...atunci..mai aveti acea persoana langa voi acum? Poate unii veti spune da...altii nu ...poate ca l-ati pierdut dintr-un motiv mai trist cum ar fi moartea sau l-ati pierdut fiindca nu a fost un prieten adevarat. In orice caz..de cand suntem mici avem nevoie de prieteni si sa simtim ca suntem iubiti de cineva,apreciati pentru ce suntem si ajutati. Simtim acea nevoie fiindca noi oamenii suntem creati cu aceasta necesitate de a comunica,de a fi sociabili si de a ne face prieteni. Prieteni adevarati? Poate unii dintre voi a-ti spune: Nu exista asa ceva. Ei bine, gresiti cand spuneti asta. Si am cel putin 2 argumente ca sa va dovedesc ceea ce am spus. Primul: Daca a-ti trecut prin probleme care v-au facut sa suferiti,daca a-ti avut prieteni care v-au tradat si asta s-a intamplat mereu...nu dovedeste ca nu exista prieteni adevarati. Inseamna ca trebuie sa fiti mai atenti la prietenii pe care vi faceti. Inseamna ca nu a-ti reusit sa vedeti daca intr-adevar e un prieten adevarat sau nu. Trebuie spirit de observatie foarte bun. Nu oricine poate fi un prieten adevarat, dar un prieten adevarat poate fi orice pentru tine atunci cand ai nevoie. Al doilea argument: Si eu am ajuns sa spun candva ca nu exista prieteni adevarati. Dar chiar daca am spus asta...eu am continuat sa cred undeva in adancul inimii mele ca ei exista. Nu am renuntat, fiindca eu chiar vroiam sa gasesc macar 1. Si ghiciti ce. Nu am gasit doar 1. Am gasit chiar mai multi decat ma asteptam. Ii pot numara pe degete dar sunt clar mai multi decat credeam eu ca vor fi. Si asta doar fiindca am continuat sa cred si sa aleg persoanele foarte bine. Un prieten adevarat nu trebuie sa fie o copie a ta. El poate fi mai mic...sau mai in varsta decat tine. Poate proveni de altundeva si sa aiba ocupatii diferite decat ale tale. Un prieten adevarat te va ierta usor cand vei gresi si nu se va inerva. Un prieten adevarat te ajuta sa fi mai bun. Daca vrei sa fii aceptat de toti,poti avea multi prieteni, dar foarte probabil nici unul adevarat.Deci pana la urma cum poti gasi un prieten adevarat? In primul rand nu judeca o carte dupa coperta. Continutul e important. Un prieten adevarat si real nu se compara cu 100 de prieteni online. Si nu uita,prietenii adevarati trebuie sa aiba valori morale inalte. Ai avut vreodata un prieten care ti-a furat ceva? Sau care te-a vorbit pe la spate, sau a spus minciuni despre tine? Meriti mai mult. Fereste-te de prietenii care nu iti vor binele. Cei care te fac sa te simti prost pentru ca vorbesti diferit,arati diferit sau ai convingeri diferite. Prietenii adevarati nu sunt asa. Cu ei te simti liber sa fii tu insuti. Alegeti prieteni buni la suflet. Prieteni de la care poti invata multe inclusiv sa spui NU diferitelor lucruri care iti fac rau. Dar o prietenie nu creste de la sine. E nevoie de eforturi. Deci fii tu insuti un prieten bun, care nu tine suparare si fi alaturi de el cand da de greu. Daca vei face toate astea prietenia voastra va inflori iar asta iti va aduce multa fericire. Intr-adevar atunci vei putea spune ca prietenia e un dar foarte pretios! In urmatorul articol voi vorbi despre iubire si despre multele ei fete de a se manifesta.

Razele sperantei lumineaza din nou

Povestea mea(partea 6)

Cand incepi sa iti recastigi increderea de sine si puterea de a nu renunta, realizezi lucruri de care nu credeai ca esti in stare. Timpul a trecut destul de greu pentru mine atunci cand sufeream. Primele 3 clase de liceu, respectiv clasa a 9-a a 10-a si a 11-a au fost unele din cele mai grele. Si cand spun grele nu ma refer la greu din punct de vedere al invataturii. Au fost grele fiindca aveam acea problema..si am suferit enorm. Dar se pare ca ajunsesem in acel moment in care am reusit sa ma ridic putin...din pura vointa. Chiar daca eram singur..nu am cautat sa folosesc asta drept o scuza pentru a renunta. Incepusem sa vad viata cu alti ochi. Incepusem sa pretuiesc orice. Chiar daca simteam ura celorlalti si faptul ca isi bateau joc de mine...eu...nu ii uram. Nu mai simteam ura fata de ei. Asa cum erau ei...si oricat de mult isi bateau joc...eu ii rasplateam mereu facandu-le bine. Si stiti ce? Asta ma facea sa ma simt extraordinar chiar daca eram inconjurat de oameni carora nu le pasa de mine. Imi ridicam moralul singur...si indirect de cele mai multe ori le ridicam moralul chiar si lor. Consideram ca nu mai am nimic de pierdut...iar atunci cand un om nu mai are nimic de pierdut ..e cel mai greu de invins. Nu aveam ce pierde asa ca am considerat ca trebuie sa lupt orice ar fi...sa imi schimb starea sa imi fac prieteni si sa imi schimb astfel prin faptele mele...viitorul. Am inceput sa lupt cu tot ce aveam mai bun. La inceputul clasei a 12-a.. am inceput din nou tratamentele pentru acea acnee..doar ca de data asta era diferit. Nu mai eram pesimist. Aveam incredere in mine si in faptul ca se va rezolva. Si intr-adevar pentru prima data in viata lucrurile au luat o intorsatura spre bine...si asta doar fiindca am inceput sa imi schimb eu mentalitatea si personalitatea. Totul tine de voi. Credeti-ma, cu vointa si puterea de a nu renunta...puteti sa schimbati ziua de maine. Nu trebuie sa va ganditi la viitor si sa fiti ingrijorati de el. Ganditi in prezent si vedeti ce puteti face acum...iar apoi viitorul e revelat singur..datorita faptelor din prezent. Sa va dau un exemplu. Sa zicem ca lasati gazul pornit in casa in prezent. Deja se poate stii viitorul daca o sa aprinzi mai tarziu un chibrit. Dar trebuie schimbat prezentul si atunci si viitorul va fi altul. Exact asa e dragilor in orice aspect al vietii.Si asta a fost un exemplu banal. In viata sunt situatii reale care se pot schimba doar daca schimbarea are loc mai intai in inima fiecaruia. Si in viata mea...odata ce am inceput sa fac aceste lucruri...am obtinut si primii mei prieteni adevarati care m-au acceptat pentru ceea ce eram si pentru ceea ce simteau cand erau cu mine. Imi place ca persoanele care se afla in compania mea sa se simta bine si sa nu fie triste. Imi place sa fac oamenii sa rada..si sa fie fericiti. Asa am castigat eu primii mei prieteni...la care trebuie sa le multumesc enorm fiindca au ramas alaturi de mine si m-au observat,au avut incredere in mine si au vazut cum ma ridicam de fiecare data cand eram pus jos. Trebuie sa le multumesc pentru ca datorita lor eu am ajuns pe zi ce trece mai puternic fiindca aveam un motiv pentru care sa lupt. Cum am spus si in articolele trecute. O persoana poate deveni cu adevarat puternica atunci cand lupta pentru prietenii lui importanti. In urmatoarea parte voi vorbi putin despre prietenie si despre cat de importanta este ea in relatiile cu oamenii.

Eliberare! Pasarea captiva zboara din nou

Povestea mea(partea 5)

Atunci cand o pasare e prinsa intr-o cusca...daca nu e ajutata de nimeni sa scape..ea incearca sa deschida usa cu puterea ei. Nu  renunta, fiindca vrea sa zboare din nou. Pot spune ca eu am fost exact la fel. Pentru mine nu a existat cineva care sa ma ajute sa ies din aceea cusca,aceea durere..acel intuneric. Nu a fost cineva care sa imi intinda mana si sa spuna...vino...eu am incredere in tine si te voi ajuta. Chiar si asa...eu singur...stand acolo...mi-am dat seama cine sunt si ce vreau sa fiu. Eu sunt un luptator. Nu vreau sa renunt. Chiar daca sansele de reusita ar fi 0 ele pot fi create atunci cand continuni mereu si mereu. Asadar, am reusit sa scap din acea cusca imaginara,acea iluzie in care traiam. Acel imposibil devenea posibil doar fiindca eu am rupt acel lant vicios in care ma invarteam. Totul e posibil dragilor! Daca crezi in tine si privesti intotdeauna mai departe de ceea ce par a fi lucrurile vei vedea calea de scapare si deja te vei vedea pe tine acolo. Eu priveam dincolo de acele gratii. Priveam cerul si deja vedeam cum zburam liber figurativ vorbind. Exact asa e si in viata. Trebuie sa privesti intotdeauna dincolo de gratiile imaginare ce par doar a te ingradii. Priveste dincolo de ceea ce crezi doar tu ca nu poti. Puterea adevarata si vointa stau in inima si in felul tau de a privii lucrurile. Si totusi..poate va intrebati cum am reusit de unul singur. Ei bine...cand incerci ceva singur...e de 2 ori mai greu decat atunci cand esti ajutat. Dar acel greu...e doar pentru un moment. E doar acel start de care e nevoie pentru a incepe un joc. Si nu e vorba de noroc fiindca nu cred in asa ceva. E vorba de cum vei incepe..fiindca ceilalti din jur oricat de nepsatori ar fi si oricat de indiferenti s-ar comporta...intr-un final vor observa ca tu te-ai ridicat singur si in ciuda a tot ce ti se intampla ,tu mergi mai departe. Atunci...vor aparea prietenii adevarati. Aceia care te vor accepta pentru ceea ce esti tu fiindca vor vedea in tine acel ceva special. Pur si simplu vei deveni un magnet de persoane fiindca ceialalti vor dorii sa fie langa tine pentru ca le insuflii incredere si ii faci sa creada ca si ei pot. Cand sunt langa tine ei vor simtii ca trebuie sa lupte la fel si ca vor sa iti fie alaturi. Aceia vor fi cei pentru care trebuie sa lupti. Daca lupti doar pentru tine...nu vei ajunge nicaieri...fiindca o persoana devine cu adevarat puternica atunci cand lupta pentru prietenii lui importanti. Si acum poate vei zice: Dar eu nu am prieteni importanti. Nu e nici o problema. Nici eu nu am avut la inceput, iti aduci aminte? Startul... doar tu il dai. Mai inainte de toate fii tu un prieten cu tine insuti. Cunoaste-te extrem de bine pe tine insuti iar apoi ii vei putea intelege si pe ceilalti. Ridica-te de ori de cate ori e nevoie si iti garantez ca sacrificii fara rezultat nu exista. Prietenii adevarati te vor alege ei pe tine. Si te vor alege pentru ce esti. Pentru faptul ca esti o persoana speciala si diferita fata de restul care doar dau vina pe soarta si nu fac nimic ca sa o schimbe. In articolul urmator voi reveni asupra liceului si asupra probemei mele. Va voi spune cum am reusit sa scap de asta si cum am inceput sa imi fac primii mei prieteni adevarati.

Captiv in durere la fel ca o pasare in cusca!

Povestea mea(partea 4)

Durerea. Suferinta. Ar fi fost bine daca erau doar niste cuvinte. Din pacate sunt cuvinte reale. Sunt prezente la orice om. Le simtim si uneori ele ne fac sa credem ca nimic nu mai poate fi schimbat. Ne devoreaza incet sau extrem de rapid uneori. Am simtit aceea durere.Si nu o data. Nu de doua ori. Am simtit-o de mic doar ca pe masura ce am crescut si au aparaut alte probleme ,ea a crescut la o scara mai mare si mai greu de suportat. Revenind la problema mea, faptul ca aveam acea acnee, faptul ca eram judecat de altii si privit ca un monstru... toate acestea m-au facut sa cred intr-un timp ca totul e sfarsit. Nu mai vedeam nimic pozitiv si incet incet aceea speranta din inima mea..ca ceva avea sa se schimbe incepea sa dispara. Nu aveam pe nimeni care sa imi dovedeasca ca se poate. Nu aveam pe nimeni care sa aiba incredere in mine. Eram la fel ca o pasare in cusca. Aveam aripi...care insemnau speranta dar nu eram liber. Eram limitat. Sa zbor intr-o cusca plina de gunoaie si durere. Intr-o cusca plina de sentimente de ura si durere. Doar priveam printre gratiile care reprezentau viciile si pesimismul meu. Cusca de fapt era o iluzie creata de mine in mintea mea. Ma privam  singur  de faptul ca intr-o zi voi reusii. Era prea multa durere. Anii de liceu pareau ca nu se mai termina si problema mea parea ca va tine mereu. Singuratatea? Stiti ce inseamna? Stiti cum e? E o boala care te ucide in liniste. O boala care te face sa te pierzi, sa iti pierzi respectul de sine, puterea de a nu renunta si in final...sa iti pierzi speranta. Asa ceva pare de neinvins nu-i asa? Dar...e exact cum am spus. Pare doar! Fiindca ceea ce a urmat a schimbat totul,dar despre asta voi vorbi in urmatoarea postare.