Infruntarea durerii

Sunt multi care spun sau cred ca e usor sa treci peste anumite lucruri cum ar fi durerea sau suferinta.Dar pana cand nu sunt pusi fata in fata cu ea nu au cum sa isi dea seama cat de greu poate fi.
Acel baiat despre care vorbesc s-a oprit in fata acelor ziduri.In fata lui erau acei doi caini fiorosi care stateau de o parte si de alta a portii. Era durerea pe care el trebuia de data aceasta sa o infrunte si sa nu mai fuga de ea.Era momentul sa arate ca merita sa traieasca liber invingand-o.Eram curios de alegerea lui.
M-am uitat in ochii lui.Erau plini de siguranta de sine.Era diferit.
De data aceasta se simtea clar o energie diferita din partea lui.Era gata sa se lupte,gata sa invinga.Nu mai era acel baiat caruia ii era candva frica.A pasit in fata lor. Si a continuat sa mearga pana cand a inceput sa alerge spre ei.Acestia au inceput sa fuga si s-au facut nevazuti. Acest baiat reusise sa ajunga pana aici desi la inceput eram sigur ca avea sa sfarseasca la fel ca restul.Totusi iata-l pasind spre pragul acelei porti si intrand pe ea.Acolo,isi regaseste speranta pentru care a luptat atat de mult.
Dar profetia ce i-a spus-o speranta acelui baiat,m-au facut si pe mine sa ma intreb,oare la ce se refera.
Iata ce a spus: ,,Tot ce ti se intampla e figurativ dar fiecare lucru e ceva ce tine de viata ta,de prietenii tai de caracterul tau.Au semnificatie in realitate. Tu esti urmatorul caruia i se ofera sansa sa formeze acest puzzle.Tu esti urmatoarea piesa ce intra in joc."
 Toate sunt figurative? Totul are semnificatie in realitate? Care realitate? Iar ultimele cuvinte care spun ca tu esti urmatoarea piesa ce intra in joc m-au facut sa imi dau seama de un lucru. M-am uitat la mine,in oglinda,am deschis ochii larg,inima imi batea din ce in ce mai tare si mi-am dat seama ca....in tot acest timp eram pur si simplu EU! Era vorba de mine.Eu am fost in tot acest timp.Acel baiat,acela eram EU! Imi privisem,sau cineva imi aratase toata viata sub forma unei povesti figurative in care eu mi-am vazut fiecare pas si felul cum am ajuns sa cred,sa lupt sa iubesc si sa ajung unde sunt acum.Daca nu eu am facut asta,atunci intr-adevar era mana unui inger.Am inceput sa plang,continuand sa ma uit la mine si sa observ daca asta e realitatea sau inca e un vis,inca e o poveste,inca sunt prins in iluzie. Dar de un lucru eram absolut sigur.Iluzia aceasta era reala.Totul era real si adevarat!