Revelarea

Imi deschid ochii incet si cu pasi mici ma indrept spre oglinda din camera mea. Imi ridic ochii si ma privesc. Ceea ce vad e ceea ce sunt cu adevarat. Dar nu ma privesc intr-o oglinda obisnuita. Ma privesc intr-o oglinda care imi arata tot ceea ce sunt eu. Sentimente,personalitate si fizic. Ma privesc si vad tot ceea ce am devenit pe parcursul timpului. Imi vad copilaria,imi vad prietenii,imi vad familia si vad fiecare pas gresit dar si fiecare reusit. Ma privesc si ajung in momentul in care eram singur. Ma uit atent si ceea ce vad e doar un baiat a carui viitor pare distrus. Vad un baiat care va sfarsii in a face chestii rele si a ajunge un nimeni fiindca viata lui a fost grea si dureroasa. Puteam crede ca o persoana ca ea nu va putea iubi si nicidecum nu va ajunge ce a ajuns mai tarziu. Vedeam o persoana care e pe punctul sa se piarda in singuratate si durere.Dar...privind atent...am vazut ca nu renunta. Statea intins pe spate...cu multi alti oameni langa el care erau deja pierduti in aceasta lume plina de durere si rele..dar el...se lupta sa ramana cu ochii deschisi,privind cerul. Apoi...s-a misat prima data. Il durea tot corpul si puteam sa vad asta fiindca se forta enorm sa se poata ridica. Priveam si eram sigur ca va renunta in curand fiindca durerea era mult prea mare pentru a putea sa se ridice vreodata.Singur nu va reusi..iar in jur nu e nimeni care sa il poata ajuta. Asa ca in momentul in care am vrut sa plec si sa ii intorc spatele...am auzit un geamat. Apoi l-am auzit strigand: Nu vreau sa raman aici. Vreau sa pot sa ma ridic!
Mi-am intors privirea spre el si am ramas surprins.
Acest baiat,incerca cu toata puterea lui,sa se ridice cu toate ca durerea ii strapungea tot corpul. 
Am ramas atintit cu privirea asupra lui. Acest baiat ma facuse putin curios de dorinta lui. Nimeni pana acum nu a incercat sa se miste macar dar el,nu numai ca se misca, dar incerca din rasputeri sa se ridice de tot.Pana la lasarea serii a tot incercat dar in zadar. Asta e.. am zis. E terminat. Va renunta din clipa in clipa si va adormi la fel ca toti ceilalati oameni.Se va pierde in curand. L-am privit si am observat ca a inceput sa planga. Se pare ca doar plansul a mai ramas dar in cele din urma se va termina tot si maine nu va mai fi. Eram putin trist privindu-l cum incepe sa isi piarda speranta si flacara spiritului sau sa incepa sa se stinga. 
Exact cand din soare se mai vedea doar o crampeie,pe fata acestui baiat a revenit din nou acea stralucire. 
A deshis ochii si privea. Chiar si dupa ce soarele a apus,acesta a ramas treaz si parca asculta ceva.Nu puteam sa cred ca rezista atat. Era singurul care a rezistat atat dar in sinea mea eu tot eram sigur ca pana dimineata se va sfarsii tot.Apoi a privit spre cer si a inceput sa planga din nou..dar de data asta era cu zambetul pe fata.
Toata noaptea a stat asa,privind iar in cele din urma l-am vazut inchizand ochii.
S-a sfarsit am zis. Parca simteam in mine un sentiment destul de ciudat uitandu-ma la el. Am asteptam dimineata sa vad daca acesta se va trezii dar eram sigur ca nu se va mai trezi.
Razele soarelui rasareau frumos dar el nu s-a trezit. Am inchis ochii si am vrutsa plec  dar am auzit un mic zgomot.
M-am intors imediat si nu mi-a venit sa cred. Acest baiat reusise sa se intoarca si chiar sa se tarasca putin.
Cine e acest baiat? mi-am spus.
Nu puteam sa cred ca inca se lupta pentru a se putea ridica.
Apoi am vazut ca i-a observat pe ceilalati oameni care erau culcati langa el si imprastiati peste tot. Am decis sa continui sa il observ fiindca acest baiat avea ceva special.Nu stiam ce e sau de ce dar vroiam sa vad pana unde va ajunge.