Captiv in durere la fel ca o pasare in cusca!

Povestea mea(partea 4)

Durerea. Suferinta. Ar fi fost bine daca erau doar niste cuvinte. Din pacate sunt cuvinte reale. Sunt prezente la orice om. Le simtim si uneori ele ne fac sa credem ca nimic nu mai poate fi schimbat. Ne devoreaza incet sau extrem de rapid uneori. Am simtit aceea durere.Si nu o data. Nu de doua ori. Am simtit-o de mic doar ca pe masura ce am crescut si au aparaut alte probleme ,ea a crescut la o scara mai mare si mai greu de suportat. Revenind la problema mea, faptul ca aveam acea acnee, faptul ca eram judecat de altii si privit ca un monstru... toate acestea m-au facut sa cred intr-un timp ca totul e sfarsit. Nu mai vedeam nimic pozitiv si incet incet aceea speranta din inima mea..ca ceva avea sa se schimbe incepea sa dispara. Nu aveam pe nimeni care sa imi dovedeasca ca se poate. Nu aveam pe nimeni care sa aiba incredere in mine. Eram la fel ca o pasare in cusca. Aveam aripi...care insemnau speranta dar nu eram liber. Eram limitat. Sa zbor intr-o cusca plina de gunoaie si durere. Intr-o cusca plina de sentimente de ura si durere. Doar priveam printre gratiile care reprezentau viciile si pesimismul meu. Cusca de fapt era o iluzie creata de mine in mintea mea. Ma privam  singur  de faptul ca intr-o zi voi reusii. Era prea multa durere. Anii de liceu pareau ca nu se mai termina si problema mea parea ca va tine mereu. Singuratatea? Stiti ce inseamna? Stiti cum e? E o boala care te ucide in liniste. O boala care te face sa te pierzi, sa iti pierzi respectul de sine, puterea de a nu renunta si in final...sa iti pierzi speranta. Asa ceva pare de neinvins nu-i asa? Dar...e exact cum am spus. Pare doar! Fiindca ceea ce a urmat a schimbat totul,dar despre asta voi vorbi in urmatoarea postare.