Prabusirea. Intuneric si lumina

Povestea mea (partea 3)

Liceul. Locul unde majoritatea tinerilor isi dezvolta personalitatea, gasindu-si un model dupa care se iau ori intrand intr-un anturaj si imprumutand din obiceiurile lor, faptele lor sau felul de privi lucrurile care ii inconjoara. Este total gresit un asemenea lucru. Personalitatea ta trebuie sa fie a ta, nu un imprumut de fapte,ganduri si obiceiuri ale celorlalti.In postarea trecuta am specificat ca odata ajuns la liceu...viata mea urma sa se schimbe radical. Eram in clasa a 9-a si nu cunosteam multa lume.Pentru mine liceul trebuia sa fie o poarta deschisa spre a incepe de la 0.Imi propusesem sa schimb totul. Aici aveam de gand sa ma fac cunoscut de la inceput si sa imi fac prieteni. Sa uit anii de scoala unde sincer am suferit. Asa ca eram optimist,increzator si gata sa fiu EU insumi ca sa pot fi recunoscut in sfarsit. Din pacate, planul meu...a fost dat peste cap complet.Si de data asta a fost la fel ca o PRABUSIRE pentru mine. Pana atunci nu avusesem niciodata o problema fizica. Eram perfect sanatos, si nimic nu parea ca se va schimba in viitor cu corpul meu. Dar pe la sfarsitul primului semestru al clasei a 9-a, ca la oricare adolescent au inceput sa imi iasa cateva cosuri. Sincer, nu prea bagam de seama chestia asta fiindca mi se parea ceva normal. Nu avusesm niciodata cosuri..dar 2 sau 3 nu ma deranjau. Asta pana cand...au inceput sa se amplifice. Lumea incepea sa observe asta si incepea sa ma deranjeze faptul ca mereu imi atrageau atentia la felul cum aratam.Ah, eu ziceam ca nu e motiv de ingrijorare. Voi lua ceva crema si voi rezolva rapid. Din pacate nici planul acesta nu a dat roade. Problema mea se amplifica pe zi ce trecea.Lumea incepea sa isi bata joc de mine iar eu eram foarte intrigat. De ce? De ce fac asta? E chiar asa de rau. Si da...adevarul e ca era. Din cauza aceasta...am pierdut foarte multi prieteni. Nimeni nu mai vroia sa stea cu mine...sau sa mearga cu mine fiindca le era rusine. Pentru prima data in viata am simtit suferinta si durerea atat de profund in inima mea.Acum eram singur de-a binelea. Imi aduc aminte cum incercam sa ma ascund mereu. Imi lasasem parul sa creasca,purtam gluga pe cap si incepusem sa urasc multe lucruri. Imi dorisem sa fiu vazaut diferit..si uite ce s-a intamplat. Acum eram diferit dar nu in felul in care vroiam eu. Eram diferit in felul rau. Asa ca am ajuns intr-un prag in care imi doream sa mor. Imi amintesc cum ma priveam in oglinda si ma loveam...imi faceam rau..si ma uram. Plangeam... si imi era ciuda ca mi se intampla una ca asta. De ce eu? Asta era intrebarea care ma distrugea. Cautam intelegere in orice parte chiar si intre grupuri Emo. Acolo credeam ca voi fi vazut diferit...si ca ma vor accepta.Da..m-au acceptat...dar doar findca aratam ca ei si ma imbracam ca ei. Nu m-au acceptat niciodata pentru ceea ce eram eu in interior. Totul a fost pana intr-un punct. Poate ca am stat cu ei,poate ca ma imbracam ca ei...dar niciodata nu am gandit ca ei.Eu ramasesem la fel. Atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ce vreau sa fac..si cine sunt de fapt. Totul parca imi era revelat desi tot ce aveam nevoie sa stiu era exact acolo in inima mea. Asa ca am pus pentru prima data piciorul in prag si mi-am spus parerea. Eu nu vroiam sa fiu un las care da vina pe soarta. Nu vroiam sa fiu o persoana care se taie si sufera cand are momente proaste. Vroiam sa infrunt lumea asta cu capul sus si sa nu dau vina pe soarta...fiindca ea poate fi schimbata. Ma saturasem sa traiesc intre niste lasi care vor sa moara cand ceva nu le iese. Si da...aveau probleme si ei..si ii intelegeam, dar nu aceea era calea spre a rezolva ceva. Asa ca am avut o discutie cu toti...si am decis sa fiu eu insumi indrumandu-i la randul meu sa fie si ei la fel si sa nu se inchida in sentimente negre si sumbre fiindca asta ucide inima si ce ai bun in tine.Asa ca iesind din mijlocul lor...am continuat singur fiindca nu aveam pe nimeni langa mine. Nimeni nu ma intelegea asa cum trebuia..si toti ma judecau pentru felul cum aratam. Am inceput sa vad lumea din alta prisma. Acum simteam si eu durerea si ce simt altii de care iti bati joc. Pur si simplu ma durea asa de tare cand vedeam pe altii care erau batjocoriti ca aratau diferit sau pentru ca se comportau diferit.Ma durea cand vedeam pe altii cu aceasi problema ca si mine...si pur si simplu plangeam fiindca stiam prin ce trec. Ii intelegeam asa de bine incat imi venea sa merg la ei, sa ii imbratisesz si sa le spun ca eu...eu ii iubesc asa cum sunt. Nu conteaza cum areti, conteaza ce esti cu adevarat. Conteaza cum ii faci pe cei din jur sa se simta.Asa ca din acel punct,asa singur cum eram...mi-am spus : David, orice numaratoare incepe de la 1 si chiar daca ar incepe de la 0 cum era in cazul meu...va continua daca...VEI CREDE IN TINE!