Povestea mea
8 august . Ziua in care...glasul meu..s-a auzit pentru prima data. Ziua in care am plans pentru prima data dar si ziua in care cei care ma asteptau..erau entuziasmati si fericiti. In momentul cand te nasti...nimeni nu va stii ce fel de persoana vei deveni cand vei creste. Cu toate astea...toti isi fac sperante pentru tine,toti te indragesc si cauta sa iti ofere cea mai buna educatie. Chiar si asa uneori...cei mai multi ajung mai tarziu pe o cale rea. Poate va intrebati de ce spun toate astea asa dintr-o data acum? Ei bine...vreau sa punctez un lucru foarte important. Data cand te nasti...nu e atat de importanta. Da,e o fericire pentru o mama,pentru un tata,pentru familie dar ceea ce conteaza nu e accea data in sine. Ceea ce conteaza e ce vei devenii pe parcursul anilor. Cu cat te apropii de batranete si in final de sfarsit. Cum ti-ai trait viata si cum vei ramane in memoriile celorlalti atunci cand vei muri. Dar hai sa nu vorbim despre asa ceva acum fiindca viata e un dar minunat si avem destule de facut si aratat lumii. Ei bine pe parcursul anilor,mama si tatal meu...incepeau sa nu se mai inteleaga intre ei..asa ca eu am fost crescut de bunica mea. Ce-i drept...de ea m-am atasat mai mult decat de mama sau tatal meu...si uite asa au luat decizia sa ma lase in grija bunicii mele pana cand situatia ditre ei doi avea sa revina la normal. Dar situatia a luat o intorsatura extrem de trista. Am asistat si la unele momente de cearta dintre parintii mei...si unele chiar foarte grave. Am fost marcat de chestia asta mult timp. Parintii mei au stat impreuna pana cand mi-au daruit si o surioara..iar in cele din urma..a urmat cel mai cumplit lucru pentru un copil.DIVORTUL! Acum cand stau uneori si ma gandesc...singurul regret e ca nu am avut o familie completa si nu am simtit dragostea parinteasca. Nu am stiut cum ii sa mergi de mana cu tatal tau si sa faceti lucruri ca intre tata si fiu. Ma doare uneori asta..dar nu indeajuns de tare. E o durere suportabila intr-un fel. Priveam uneori si vedeam pe strada parintii cu copii lor...si cum se distrau impreuna ca si familie... Inima mea tanjea si ea dupa asa ceva...dar din pacate nu a fost cine sa imi ofere asta. Bunica mea era cea pentru care simteam ceva si doar de ea imi pasa mai mult. Era singura care m-a invatat totusi cum e dragostea. Si tot de la ea am invatat indirect vorba aceea...mama nu e cea care iti da nastere ,e cea care te creste! Cu toate astea...acesta era doar inceputul pentru ceea ce urma sa vina peste mine. Despre asta voi vorbii data viitoare.
Omg 😱
RăspundețiȘtergere