Motivul meu de a fi puternic!

Un om devine cu adevarat puternic atunci cand lupta pentru cineva sau ceva. Devine puternic cand are un motiv foarte bun. Si ce motiv poate fi atat de bun,daca nu o persoana? 
Da,intr-adevar,cand motivul devine o persoana insusi e ceva incredibil. Poate sa schimbe un om,poate sa il faca sa ajunga unde nu ar fi ajuns niciodata.Ii poate da atata putere incat sa doboare orice. Ii poate aduce la suprafata cele mai bune calitati ale lui si le poate amplifica. 
Si eu am un motiv de a lupta. Am o persoana pe care nu o voi uita niciodata,pe care o pastrez in inima fiindca imi da puterea de a fii mai bun. Ea,nu stie ca datorita ei,reusesc in multe. Nu stie ca datorita ei,eu devin din ce in ce mai puternic si incerc sa lupt cu orice fel de lucru,fie el mare sau mic. Acea persoana nu e constienta ca sa zic asa cat de mult o iubesc si o pot iubii. E iubire neconditionata de nimic. Nu stie din pacate ca nu exista zi in care sa nu imi zboare un mic gand la ea,o mica atentie o mica ingrijorare. De asemenea nu are idee ca datorita ei,eu am invatat cum e sa iubesti,cum e sa ai din nou puterea de a face asta. Nu stie ca datorita ei,eu am invatat sa am rabdare si sa inteleg ca lucrurile mai importante in viata le castigi greu si numai daca nu renunti si dai ce ai mai bun din tine in acest sens. Ea pentru mine e persoana importanta pentru care lupt. O pastrez aici...in inima mea,lupt si o am in fata mea drept reper. Devin mai bun atunci cand ma gandesc la ea,la noi. Ea, m-a facut sa fiu cu adevarat diferit de ceilalti. Ea m-a ajutat sa pot sa fiu ceea ce imi doream. Odata cu ea a inceput din nou iubirea in inima mea si tot odata cu ea a si ramas acolo. Nu vreau sa vad pe altcineva,nu vreau pe altcineva. E pur si simplu o decizie a mea,avand in vedere iubirea adevarata ce i-o port. E adevarat,totul a inceput dintr-o banala prietenie care la inceput chiar nu ma ducea cu gandul la o posibila iubire. Dar cu timpul,inima mea s-a atasat enorm de inima ei. Si sincer sa fiu,nu am vrut sa o mai despart, fiindca doare. Am decis sa nu ii mai fac rau inimii mele si sa o las sa poata simtii ceea ce o face sa fie fericita daca pot spune asta. 
Ea,e motivul meu de inspiratie,motivul meu de a putea trece peste orice...intr-un cuvant, ea e motivul pentru care eu Iubesc din nou la o asa intensitate. Din pacate eu sunt aici,ea acolo undeva si sincer asta doare. Doare fiindca nu pot sa ii arat mai direct faptul ca insemna enorm de mult pentru mine. Sa ii arat ca eu chiar pot sa o iubesc cum nimeni nu o poate face. Dar m-am gandit si la faptul ca o astfel de iubire ca a mea ar putea sa o sufoce si sa nu suporte asa ceva. M-am gandit si la felul meu de a fi si da stiu ca de multe ori in loc sa o incurajez si sa ii fiu alaturi o deprimam mai tare si o suparam mai tare cu starea mea schimbatoare. Probabil a vazut asta ca fiind o slabiciune de-a mea si sa fii considerat ca si dragostea mea poate fi la fel de schimbatoare precum imi erau unele sentimente. Dar nu e asa. Iubirea mea nu se va schimba. Ea ramane si suporta,spera si indura. Am gresit dar am avut dorinta,motivatia si puterea sa schimb asta. Am inteles ca doar asa ii pot fi alaturi chiar daca m-as simti foarte rau.Pentru ea,trebuie sa fac efortul de a invinge orice stare de moment ca sa ii pot fi de ajutor,nu sa o deprim mai mult. Am inteles aceste lucruri dar din pacate...ea a decis ca am inteles prea tarziu. 
In orice caz,vreau sa stie ca ea...inca a ramas motivul meu de a merge mai departe,motivul meu pentru care devin pe zi ce trece acea persoana care mi-am dorit sa fiu. Si da,o spun cu zambetul pe buze si lacrimi sincere in ochi ca O iubesc atat de mult incat nu vreau sa renunt la ea. E micuta mea si va ramane mereu aici, in inima mea,in visele mele si in realitate imaginara pe care o traiesc atunci cand o vad,fie si pentru cateva secunde.

Cand sunt slab,atunci sunt tare!

Am pasit increzator inainte,pe un drum ingust.M-am uitat in spatele meu,m-am uitat in stanga mea,in drepta mea dar nu am vazut pe nimeni.Eram singur. Singur din nou. Atunci mi-a venit in minte urmatoarea observatie. Poate niciodata nu am fost cu cineva. Poate mereu am fost singur. Toate persoanele care au fost candva langa mine,probabil erau doar niste iluzii create de mintea mea ca sa nu ma mai simt singur. In orice caz,aceasta singuratate e diferita. Nu ma doare. Cu toate ca sunt singur ma simt din ce in ce mai bine stiind ca pasesc pe drumul corect in viata. Stiind ca la finalul acestui drum se afla viata si prietenii adevarati,merita sa il strabat chiar si singur.
Singur pentru cateva momente din viata,zile,luni sau chiar ani ca sa am alaturi prieteni adevarati pentru eternitate. Nu merita? Eu zic ca mertia totul. Poate sufar pe moment si ma dor multe lucruri dar vor fi de domeniul trecutului in curand. Ce trebuie sa fac acum? Sa rezist! Sa rezist si sa perseverez. Sa nu renunt si sa continui sa devin ceea ce vreau sa devin.Sa ajut oamenii,sa ii indrum si sa ii scap de povara acestei lumi rele si dominate de ura,frica si durere. 
In postarea trecuta printre multe alte idei,am mai spus si faptul ca am ales sa plec singur fiindca nimeni nu ma va urma. De ce am spus asta? 
Tocmai din acest motiv. Oamenii se tem,sunt ocupati,prea ocupati cu chestii ce nu au valoare iar cand vine vorba de o schimbare in alta directie le e teama. Altii nu vor sa renunte la un mod de viata bazat doar pe distractii de moment si lucruri daunatoare si detestabile. 
Consider ca nu am pierdut nimic intrucat nu am avut nimic de castigat din aceasta lume.Prietenii adevarati nu ai cum sa ii pierzi. Ei te urmeaza pana la moarte iar cei care tin cu adevarat la tine se informeaza,cereceteaza si analizeaza drumul pe care tu vrei sa mergi ca sa vada si sa creada ca e drumul cel mai bun. Acum,vad si inteleg de ce nimeni nu e aici cu mine,pe acest drum. Nu sunt suparat ca sunt singur. Sunt suparat fiindca vroiam sa ii salvez si pe ei si sa fim toti impreuna. Dar adevarul e ca nu toti vor avea aceeasi parere. Multi vor intelege gresit si multi vor judeca. Nu poti avea asteptari mari de la oameni mici iar eu am invatat sa nu am asteptari de la nimeni atunci cand fac un lucru bun. Il fac pentru ca vreau sa il fac si simt asta,nu pentru a primii ceva in schimb. Daca ai asteptari prea mari de la unii oameni,s-ar putea sa te surprinda in cele mai urate feluri iar atunci ai numai de suferit. Cei care nu reusesc sa se inteleaga pe ei insisi nu ii pot intelege pe ceilalati. Mi-am dat seama de aceasta afirmatie atunci cand si eu eram in punctul de a ma cunoaste pe mine personal. Pana cand nu am trecut prin anumite chestii si nu le-am testat pe proprie piele nu aveam cum sa ii inteleg pe altii. Si din problema in problema din situatie in situatie am ajuns sa imi inteleg modul de gandire,felul de a reactiona si astfel am ajuns sa pot sa ii inteleg pe cei din jurul meu. E la fel ca o oglinda. Te uiti la tine,obervi cum esti,incerci sa te schimbi iar abia apoi du-te in lume si ajuta-i pe ceilalti. Spune-le experienta ta de viata,incurajeaza-i si ofera-le perspective nu neaparat sfaturi. La fiecare se poate aplica diferit. Daca la tine a mers un anume sfat nu insemna ca si pe altul il poate ajuta acelasi sfat. De aceea ofera perspective si sperante. Da-i un start in a-si gasi el insusi modul de a se ridica si solutia la problema lui. Nu incerca sa o rezolvi tu ci ajuta-l sa o rezolve el. 
Si uite ca incet incet am intrat dintr-un subiect in altul dar la final am cuprins esentialul. Titlul acestei postari era ,,cand sunt slab,atunci sunt tare" 
Ce vrea sa insemne? Ei bine,acum fiind singur,fiind pe cont propriu si incercand sa lupt cu toata lumea pare ca sunt slab in fata lor. Adevarul e ca atunci cand lumea crede ca sunt si par a fi slab de fapt atunci sunt tare. O persoana slaba intotdeauna va vrea sa para tare asa ca va actiona ca o persoana dura si rigida in schimb in adancul inimii ei,e o persoana slaba. Dar eu,actionez ca o persoana slaba si imi exteriorizez durerea fiindca atunci cand pot face asta inseamna ca inauntrul meu e o persoana cu adevarat tare!

Timpul sa plec a sosit!

A venit si acest timp in sfarsit. E un timp ce nu il asteptam chiar cu bratele deschise inainte. Inainte sa il inteleg si sa ii vad adevarata importanta. Pe drumul meu,inca de cand am fost mic am trecut prin diferite probleme. Am simtit si am cunoscut sentimente,stari si fapte pe care nu ar fi trebuit sa le stiu asa de devreme.Totusi daca atunci nu le intelegeam,acum sunt in deplina cunostinta de cauza si am inteles cauzele acelor lucruri intamplate. Toate au avut un sens si un scop indirect. M-au adus si m-au ajutat pe mine sa devin ceea ce azi sunt. Inainte eram singur. Nu aveam prieteni si sufeream.Pe masura ce invatam,cresteam,dobandeam experienta,incepeam sa inteleg cum stau lucrurile in lumea asta. Asa incet incet,din baiatul retras care suferea si nu avea prieteni am ajuns sa imi castig prietenii.Am ajuns si am atins acest obiectiv. Am ajutat de asemenea oamenii cum am putut. Am incercat sa le arat ca exista speranta inca. Si uite asa incet incet am devenit persoana care mi-am dorit inca de mic sa fiu...si anume,persoana diferita! Dar azi,a sosit acest timp si odata cu el plecarea mea.
Despre ce plecare e vorba? Nu,in nici un caz nu ma refer la o plecare in alta tara sau oras. E vorba de un alt drum. O alta cale pe care trebuie sa o urmez. E o cale la care aproape ca renuntasem. Pe aceasta cale,nu ma vor urma multi dintre cei pe care ii numesc prieteni. De asta stiu ca plec singur. 
E ciudat putin si ironic ,nu? Eu care eram inainte singur,am ajuns sa nu mai fiu si acum din nou sa pornesc pe o cale care ma aduce in punctul acela? 
Nu! De data aceasta,eu am ales aceasta singuratate. Nu o sa sufar fiindca am inteles ca pentru a ma putea cunoaste mai bine si a putea ajunge la un alt nivel in viata mea trebuie sa ma detasez de multe chestii care nu sunt tocmai bune. Aceste lucruri pot fi de diferite feluri,cum ar fi conceptii gresite,teorii false,pareri ,persoane si asa mai departe. Asa ca vroiam sa multumesc tuturor care au ramas pana in acest punct langa mine. Care in ciuda a tot ce s-a intamplat vreodata cu mine,nu m-au judecat,au incercat sa ma inteleaga si sa ma ajute cum au putut. Vreau sa va multumesc cu aceasta ocazie tuturor. De aici,voi continua pe cont propriu,nemaiavand nevoie de ajutor sau alte lucruri. Nu va mai trebuii sa va faceti griji sau probleme din cauza mea. 
De aici,drumul meu va incepe sa fie luminat. Las astazi totul in urma,clipe bune,clipe rele,momente si tot ce am trait. 
Ca sa ajung la scopul meu,cel real am inteles ca asta e calea. Multi nu ma vor intelege,ca de obicei dar e ok. M-am pregatit pentru asta. Cu aceste lucruri in minte si inima ,nu va spun un ,,adio" ci doar un ,,La revedere" 

Confesiuni

A trecut inca o vara.Inca o toamna. Si uite ca se apropie iarna. A trecut ceva timp de cand...de cand,ei bine...stii tu,de cand ai plecat. Nu pot sa nu imi aduc aminte acea scena in care erai in fata mea si ma priveai.
Eu cuprins pentru prima data de niste emotii ciudate,plangeam si speram in acelasi timp. 
A trecut intr-adevar timp de atunci..dar atunci lasa-ma sa te intreb: De ce in inima mea inca e atat de proaspata aceasta amintirie de parca ar fi fost ieri? 
In acele zile stiu doar ca ti-am spus niste cuvinte pe care inca le urmez si azi. Tot ce mai stiu acum e ca tu ai uitat tot,sau cel putin asta vrei sa faci. Stiu ca nu iti pasa si mai stiu ca nici nu mai putut intelege fiindca daca ai fi facut-o,in mod sigur acum ai fi fost in bratele mele. De multe ori nu ma inteleg nici eu pe mine,dar nu pot sa imi explic de ce nu vreau sa renunt la tine,la noi. Poate asa e inima mea. Poate asa sunt eu. Sau poate intr-adevar aceasta e iubirea adevarata. Poate intr-adevar e ceva divin. Ceva ce putea sa te salveze daca ai fi urmat-o. Zambesc! Stii de ce? Fiindca am putut iubii. Fiindca pot sa raman loial inca. Fiindca am cunoscut si simtit iubirea adevarata,ceva ce oamenii nu mai pot sa simta sau sa aiba. Tu ai simtit-o prin mine la fel. Nu ai avut cum sa ajungi sa o simti atat de bine intrucat ai plecat ,dar ceva,cat de putin ar fi fost...ai simtit. Nu stiu ce sentiment ti-a trezit in tine acel lucru dar se pare ca nu a trezit ceva intratat de puternic ca sa ramai. Au incercat oameni multi sa ma faca sa renunt la tine dar nu am facut-o. Au incercat evenimente sa distruga iubirea si nu au reusit. Chiar si timpul se va da batut incet incet. Toti au fost impotriva acestui lucru dar eu nu am vrut sa ii dau drumul. Il tin strans la piept si nu as vrea sa ii dau drumul desi deja mainile imi sangereaza. Nu vreau sa pierd asta inca o data. Stiu ca nimeni nu ar fi putut ajunge pana aici de aceea voi continua sa merg si mai departe,undeva unde chiar nimeni nu va putea ajunge. Iar acum daca acest titlu se numeste ,,confesiuni" chiar as dorii sa spun inca o data ce am pe suflet si anume,faptul ca Da,inca te iubesc. Nu am obosit,nu m-am plictisit si nici nu mi-am pierdut puterea de a o face. 
Ultima. Asta am spus. Ca vei fi ultima. Nu am promis de aceea e si mai important pentru mine. Am respectat niste simple cuvinte de ale mele spuse intr-un moment de sentimet profund. Eu iubesc in felul meu,am calea mea si nimeni niciodata nu va putea sa o faca cum o voi face eu. Fiecare suntem unici. Dar putini stiu sa iubeasca cu adevarat. 
Si azi,a mai trecut ca de obicei o zi fara tine si fara sa ne vorbim. Stiu ca nu mai pot sa iti spun acel te iubesc fiindca te deranjeaza si plus de asta nu are nici un rost daca tu...ei bine daca tu nu ma iubesti. Am sa scriu aici ce as fi vrut sa iti spun. 
Draga mea,sa ai mare grija de tine si te rog sa ai grija si la ce prieteni iti alegi. Daca vei ajunge sa iubesti inca o data pe cineva asigura-te ca acea persoana nu te va lasa niciodata. Asigura-te ca te poate iubii o viata si ca nu te va duce la rele. Incearca sa devii mai puternica pe zi ce trece pentru cei dragi ai tai. As vrea sa iti spun mult mai multe...dar e suficient pentru aceasta seara. Sa ai noapte buna si sa nu uiti ca ,eu, eu te iubesc mai mult decat oricine!

Iubirea adevarata e un pansament pentru ranile inimii

Astazi e o zi speciala. Astazi am aflat un secret. Un secret pe care daca oamenii l-ar stii iubirea lor ar creste si ar dura mult timp. E un secret care deschide calea fericirii. Inspirat de un prieten de-al meu,incet incet mi-am dat seama de acest secret. E atat de minunat incat chiar si oamenii care cred ca nu mai pot iubii,vor avea parte de iubire. Odata ce am aflat acest secret mi-am dat seama cat de mult am gresit in trecut.Cati pasi gresiti am facut in cautarea iubirii,singurul sentiment ce mi-l doream atat de mult dar pe care nu il primeam niciodata.Acest secret m-a eliberat. Sunt oameni care stiu acest secret si de aceea relatiile lor merg aproape perfect. Sunt oameni care se conduc pe baza acestui secret. Vrei sa stii si tu acest Secret?
Ei bine ti-l voi spune,fiindca vreau ca si tu sa fii fericit sau fericita stiind-ul si aplicandu-l.
Ca sa il intelegi voi incepe prin a-l ilustra. Iubirea,e la fel ca si un foc. Tu esti fauritorul lui. Tu ii aduci scanteia de viata si mai apoi depinde de tine daca il vei intretine sau nu.Daca il vei intetii sau din contra,stinge. Iubirea adevarata niciodata nu incepe cu lucruri mari cum nici un foc nu il poti aprinde direct folosind crengi si lemne mari. Un foc il aprinzi usor,prima data cu o foaie sau putina iarba uscata. Dupa care,atunci cand el incepe sa arda ii pui crengute mici care sa fie cuprinse de acel foc.In final pui tot ce ai mai bun pentru a face acel foc cat mai mare.E exact asa dragilor si cu iubirea. Aici am gresit mereu.Eu intotdeauna dadeam ce pot eu mai bun de la inceput...si niciodata nu aprindeam focul cum trebuie. Ardea putin dupa care se stingea neavand puterea suficienta de a arde.Secretul e sa ai rabdare si sa incepi cu putin,cate putin. Sa ai incredere in flacara care sa aprins. E cel mai frumos lucru cand simti pentru prima data caldura emanata fie numai si de o flacara mica.Da,iubirea adevarata se cladeste astfel si e la fel ca si un pansament pentru ranile inimii. Acest secret mi-a vindecat inima in proportii destul de mari. Acum ca il stiu,vreau sa il aplic in viata mea si sa astept cu rabdare persoana care va face acest foc sa devina din ce in ce mai mare.

O poezie speciala!

As dorii sa fac o paranteza referitor la tot blogul meu si sa postez acum una dintre poeziile scrise mie de catre un prieten scump si drag al meu. Am dorit din tot sufletul sa postez acest lucru pe blogul meu asa ca iata cum suna poezia...

Stiam ca vom fi prieteni,dar nu asa legati

Ne intelegem bine,de parca-am fi doi frati

Noi doi,unul de altul,vesnic incantati

Rezum in doua cuvinte,prieteni adevarati

Placerea de-a avea,un prieten ca si tine

Compar cu-ntepaturile a o mie de albine

Da,e dureros,dar este si frumos

Raman cu mierea de albine,mama ce gustos!

Ascuns dup-aparente,credeam la inceput

Ca esti un baiat simplu,nediferit ,dar NU!

Erai chiar picatura ce aducea schimbarea

Picatura cea mica ce schimba toata marea!

Umbrit de cei din jur,umbrit cu suferinta

Aveai nevoie disperata de-un prieten ca si Mita

Incerc sa iti ofer,ceea ce n-ai avut

De-acum o sa-ti ofer,din ce in ce mai mult

Tu stii si stiu si eu,la bine si la greu,

De suntem impreuna,va fi bine mereu

De-i soare,de-i furtuna sau viscol apasator,

Un lucru il stiu sigur,in tine-am ajutor

Esti diferit,putin ciudat si greu de inteles

Dar mie-mi place sa iti zic:,,Baiatul cel ales"

Am inceput sa scriu aici cam tot ce mi-a venit mie

Am incercat sa exteriorizez,sa pun totul pe hartie

Sper sa-ntelegi ca tot ce-am scris,este adevarat

Si te iubesc asa cum esti,minune de baiat!

Locul unde cineva se gandeste la tine,e acasa!

Norii grei de plumb se lasa in amurg aducand cu ei fulgi mari de catifea alba care cad catre pamant,parca dansand mirific un dans special,stiut doar de ei. Vantul incepe a-i purta de ici colo facand tot peisajul sa para dintr-un basm. Padurea cea inleminta,fara de frunze se lasa acoperia de aceasta panza de matase alba.Brazii, vesnicii strajeri ai acestor locuri raman mandrii purtandu-si culoarea cea verde.Dar si ei asteapta sa fie impodobiti de aceasta minunata panza alba cazuta din imensul si maretul cer. Din departari,intre dealurile cele albite se zareste o luminita portocalie care paleste usor printre copaci. Un fum se inalta usor din horn. O casa! O casa parca din povesti. O casuta din lemn asezata parca strategic intre aceste dealuri. Langa aceasta casuta parca uitata de lume se zaresc si doi caini care privesc si ei bucurosi jocul minunat al fulgilor de zapada. Mai sar dupa cate unul incercand sa il prinda,mai latra din cand in cand si se rostogolesc prin zapada moale. La geam,sta o fetita care abureste geamul usor,desenand mai apoi pe el diferite lucruri. Usor usor,ma apropii. O voce calda dinauntru o striga,iar fetita fuge cu un zambet larg de langa fereastra. 
Cu cat ma apropiu mai tare simt o mireasma de scortisoara,nuca si paine proaspata. Ma uit pe fereasta si iata... in tocul usii sta un batran cu o barba alba si cu parul alb parca nins de atata vreme. Cu o fata linistita,cu riduri fine si cu un zambet placut. Avea un pulover cu niste romburi si o chitara in spate.El tine in mana si o tava plina cu cozonac si turta dulce.Fetita merge si il imbrastiseaza,dupa care isi ia o felie de cozonac. Batranul paseste incet spre camera asezandu-se mai apoi pe un scaun balansoar de langa semineu. Puteam auzi cum trozneau lemnele care ardeau in el,si caldura placuta ce o emana. Isi scoate incet chitara dupa care isi pocneste degetele si striga pe cineva. Din cealalta camera vin inca doi copii,un baietel si o fetita. Cei 3 se aseza in fata semineului uitandu-se cu ochii mari la chitara si asteptand spectacolul. 
Batranul incepe sa cante. Sunetul corzilor imi incalzea tot corpul. Cateva lacrimi au dat curs emotiilor simtite.Ma uit si ascult atent. Apoi intr-o fractiune de secunda imi aduc aminte de tot. Acel batran...aceasta casa,acei copii. Tot ce vad,tot ce simt face parte din mine. Sunt eu. Sunt eu cu cei trei nepotei ai mei. Atunci inchid usor ochii lasand ca fulgii reci de zapada sa imi atinga fata. Locul acesta e casa mea. Locul unde inca cineva se mai gandeste la mine. Imi deschid ochii si privesc inca o data. Batranul zambea uitandu-se la mine de ceva timp. Am inceput sa plang de fericire si am disparut printre fulgii de zapada devenind una cu ei si lasandu-ma purtat de vant peste dealuri,campii si rauri. Eram in sfarsit liber. Liber fiindca mi-am implinit visul.

Am puterea inca sa cred in tine!

Uita-ma aici. Trecut prin ploi si furtuni,suferinte si multe lacrimi.Dureri si probleme.Si totusi,uita-ma ca sunt inca aici. Am fost candva cu multi pe langa mine,dar din pacate unii sau pierdut pe drum,altii nu au rezistat atat si s-au oprit iar majoritatea au plecat de bunavoie. Dar eu....eu de ce am ajuns aici? Asta te intrebi nu-i asa? De ce eu? 

Stii...am stat si m-am gandit de multe ori la asta. Nici eu nu am gasit un raspuns pana acum. Pentru mine acest drum si acea destinatie erau pur si simplu mult prea importante decat ceea ce sufeream pe moment pentru ele. Erau o nimica toata cand ma gandeam ce ma asteapta la capat. Totusi nu gaseam un raspuns mai bun. De ce nu renuntam,cand toti o faceau?De ce nu m-a opream cand deja ma durea prea tare? De ce ma ridicam mereu si mereu stiind ca voi cadea din nou? 

Ceilalti ma priveau cu mila sau cu dispret si incercau bine intentionati sa ma opreasca. Imi spuneau ca nu are rost. Imi spuneau sa renunt. Imi spuneau sa devin nepasator ca sa nu mai sufar. Era simplu. Prea simplu. 

Nu are rost? Sa renunt? Sa devin nepasator? 

Aceste intrebari imi umpleau mintea si ma faceau intr-un fel sa sufar mai tare gandindu-ma la ele. 

Ma uitam la mine si ma gandeam de ce am ajuns in punctul asta. De ce sa renunt acum,de ce sa devin nepasator cand mi-a pasat atat de mult? Nu as fi cu nimic diferit de restul daca as face asta.Visul meu...era sa fiu diferit. In acea zi,mi-am amintit tot. Mi-am amintit de mine. Ma vedeam ca prin ceata,un copil mic care dorea cu atata putere sa fie diferit de ceilalti. Vedeam lacrimile fierbinti din ochii mei in ziua in care priveam dintre jucariile de plus acea scena dintre parintii mei. Da,in acea zi mi-am amintit tot. Si asta mi-a dat puterea de a ma ridica inca o data. Asta mi-a dat puterea de a fi sigur pe mine in ceea ce vreau sa fac si sa devin. Asta m-a ajutat sa nu dau ascultare vorbelor oamenilor care incercau sa ma faca sa renunt. Am pierdut oameni.Da ,stiu bine cum e sa pierzi. Si ce daca? Eu am inca incredere in acele persoane. Am puterea inca sa cred ca se pot schimba. Am puterea sa cred inca in iubire. Am puterea sa cred in mine. Chiar daca timpul trece eu imi dovedesc mie insumi in fiecare zi ca un om poate ramane cu aceleasi sentimente chiar si dupa ce anii trec. Iubirea e nemuritoare. Sperantele sunt la fel. Eu nu am de gand sa ma schimb. Voi ramane acelasi Eu...chiar daca timpul trece si se zice ca ne schimba pe toti. Ei bine,timpul e un prieten bun care ma ajuta sa ma pot schimba in mai bine. Se zice ca pozele pastreaza oamenii si amintirile la fel. As vrea ca viata mea sa fie traita la fel ca in niste poze. Pot face asta??? Pot. Nu pot surprinde unele momente la infinit sau sa le am exact asa mereu langa mine dar pot face ca un moment ca acela sa devina un infinit pentru mine.Sa ramana in inima mea la fel mereu si mereu. Asa reusesc sa ma bucur. Sa ma bucur de momente si sa tin oamenii in inima mult timp exact asa cum i-am cunoscut. Sunt atatea lucruri pe care vreau sa le impartasesc dar efectiv sunt prea multe si se petrec cu o viteza uluitoare. Cam atat despre acest drum al meu,parcurs de mine la fel ca si un lup singuratic,mereu cautand o haita in care sa sa pot sa imi deschid sentimentele profunde. Pana atunci...pana cand acest lucru se va intampla,eu raman pe drumul meu si...a da...era sa uit, voi avea si am inca puterea sa cred!

NU UITA! Durerea ce tu o traiesti acum,eu am trait-o deja...

Ai pierdut vreodata un lucru important pentru tine? Ai simtit acea durere care vine din pierderea acelui ceva?
 Daca da,tu si cu mine suntem capabili sa ne intelegem. Dar nu ma refer la pierderea unui obiect sau lucru material,ci la pierderea unei persoane importante. Nu mai conteaza calea prin care ai pierdut-o,conteaza ca ai pierdut-o. Simti...cum incet incet,amintirile cu ea iti umplu mintea,simti cum incepi sa te simti singur,corpul iti tremura incontrolabil si imediat izbucnesti in plans. 
Nu e ceva ce poti controla. Plangi,plangi.....si nu te poti opri. Ai vrea sa faci orice..si ai face orice ca sa o castigi inapoi. Din pacate unele persoane nu le mai poti avea. Odata ce s-au dus...duse raman. E un lucru dureros ca cineva sa se alipeasca si sa indrageasca asa de mult o persoana care mai apoi ,pleaca. Si ma refer in sensul ca te lasa balta. In sensul ca o pierzi fiindca ea nu mai vrea sa iti fie alaturi. Nu ai nici un drept sa o judeci,in fond e alegerea ei. Dar durerea? Durerea cui ramane? 
Mereu celui care ii pasa mai mult. De ce noi oamenii facem aceste lucruri constient? Stim cum e,stim unde duce o astfel de chestie si totusi o facem. Stim cum e suferinta din a pierde ceva si totusi o lasam voluntar de noi sa o experimenteze si altii atunci cand alegem sa ,,plecam din viata lor". De ce sa fim asa?
 Cunoastem bine acea durere,tu si eu. Eu vreau sa fac primul pas in a opri asta. Nu mai vreau ca si altii sa treaca prin aceleasi dureri care am trecut eu. Nu vreau sa stie cum e sa pierzi in viata o persoana la care tii atat de mult. Scriu aceste randuri,plangand si gandindu-ma la acea persoana care eu....eu am pierdut-o. Si nu e numai ea. Sunt atat de multe. As vrea sa opresc asta acum dar sunt constient ca eu ca si om,nu pot face asta. Pot opri doar cateva persoane si pe o anumita perioada de timp ca sa nu simta aceasta durere...dar nu pot opri asta definitiv. In cele din urma si acele persoane vor simtii cum e sa pierzi...si vor suferii. Vor plange cum am plans si eu. Exact de asta eu,vreau sa le fiu alaturi cand asa ceva se va intampla.Nu vreau sa se simta singure ci vreau sa le ajut sa poata trece peste. Cunoscandu-ma pe mine,le pot intelege durerea ce va veni la un moment dat peste ele si atunci voi dovedi ca sunt un prieten adevarat . O persoana ce nu va pleca niciodata si va ramane mereu. Eu...eu sunt diferit de altii si atunci vor vedea asta cu adevarat. Pana atunci haideti sa incercam sa facem toti asta. Sa oprim acest curs de suferinta. Sa incercam sa il diminuam. Nu plecati din viata persoanelor care va considera motivul lor de a traii. Ramaneti-le aproape si ajutati-le cum puteti. Plangeti cu ele si radeti cu ele. Orice a-ti face nu le lasati in aceasta lume rea si sumbra,singure!

Da-ti jos masca! Esti doar tu,cu mine.

      Mergand pe strada,stand intr-un parc sau efectiv interactionand cu altii,observ cat de inchisi sunt oamenii in ei insisi. Cat de apasati sunt de durerile lor,de probleme si ganduri. Intotdeauna cea mai usoara cale ,li se pare faptul de a se inchide in spatele unor sentimente false si chiar incercand sa se convinga pe ei ca asta simt cand de fapt nu ar vrea niciodata sa simta acele lucruri sau sa fie asa.
    Sunt oameni diferiti,care poarta doar o masca sau sunt oameni care au sute. Am incercat sa inteleg situatiile si am tras si niste concluzii in urma acestora.  
 Oamenii se tem. Nu toti,dar majoritatea se tem. De ce se tem? 
 De faptul de a fi pusi la zid.De faptul de a fi judecati si neintelesi aleg sa poarte diferite masti. Dar asta nu e solutia. 
 Eu unul,observ si imi dau seama cand cineva poarta o masca. Ma doare cand vad asta. Ma doare atat de tare.
Ma doare fiindca eu vad dincolo de acea masca si vad ce potential are acea persoana,ce ar putea sa devina daca ar renunta la acea masca. Vad inima ei desi nu o pot intelege in totalitate fiindca asta doar Dumnezeu poate face dar totusi o vad. Simt sentimentele ei...si vad ceea ce e bun in ea. 

 Era un timp cand si eu purtam masti. Le purtam datorita durerii ce era adanca in inima mea. Dar la un moment dat s-a produs ceva in mine ce m-a facut sa constientizez ca nu vreau sa fiu asa. M-a facut sa inteleg ca nu e calea cea buna si ca nu vreau sa aleg sa fiu ca restul folosind o masca. Vroiam sa fiu sincer,vroiam sa fiu deschis si nu vroiam sa port masti pentru a masca ceea ce simt cu adevarat. A fost greu la inceput,foarte greu. Dar ceea ce m-a ajutat sa contiunui a fost vointa puternica. Apoi au contribuit si oamenii putin cate putin care observau diferenta dintre mine si altii care erau falsi. 
Asa ca oricine ai fi,atunci cand ma cunosti da-ti jos masca. Vei fi oricum doar tu cu mine,iar eu voi intelege. Nu are rost sa porti o masca in fata unei persoane care candva a purtat si el sute.Nu are rost sa te dai cine nu esti cu adevarat in fata unuia care a incercat sa schimbe ceea ce altii incercau sa il faca sa creada despre el. Nu are rost sa te comporti cu mine ca si cu restul fiindca eu,nu sunt ca restul. Visul meu,scopul meu a fost ca eu sa devin DIFERIT de toti. 
   Vreau sa readau oamenilor speranta sa le renasc iubirea in inimi si sa sa scot ce au mai bun in ei. De ce sa fim falsi? De ce sa sa nu spunem exact ce simtim? De frica ca nu veti fi intelesi? Nu!  Incercati-ma! O sansa,o data,dati-va mastile jos si priviti-ma exact asa cum sunteti in ochi. Veti vedea ceva ce nu credeati ca e posibil sa vedeti. Aveti putina incredere si renuntati la ceea ce nu vreti sa fiti cu adevarat. Priviti dincolo de toate chestiile rele. Eu voi fi acolo pentru voi,dar mai intai trebuie sa ajungeti acolo! Am incredere ca va veni un timp cand toti vom fi fara masti. Cand toti nu ne vom mai ascunde. Cand toti ne vom iubi si vom fi un intreg. Pana atunci,pana cand acel timp va veni trebuie sa invatam de pe acum sa o facem!

Pe vise nu se depunde praful!

     Azinoapte am avut un vis. Un vis atat de profund,un vis din care am inteles niste lucruri. 
  Eu,intr-o incapere, discutam cu persoana iubita. Din vorba in vorba discutia merge spre rau si pare ca nimic nu se poate salva. Dar exact in acel moment cand inima mea,cuprinsa de durere credea ca nu mai poate,exact in acel moment ,,EA" imi rosteste niste cuvinte.
  Ele sunau asa : Cheia inimii mele esti tu! dupa care a plecat. 
Am stat si m-am gandit....m-am framantat si am plans pana cand mi-am dat seama de un lucru.
 Cheia poate deschide inima,dar totdata o poate si inchide. 
Daca cheia inimii ei,sunt eu inseamna ca daca o pot deschide la fel o pot si inchide. Atunci am inteles. 
  In cea mai mare pare depinde de mine cum am grija de aceasta cheie. Ce fac cu ea? Voi deschide sau voi inchide mereu si mereu. Intr-un fel asta a fost o sansa indirecta data de ea. M-am bucurat enorm fie si pentru atat,chiar daca ea a plecat. E ca si cum mi-a lasat mie ceva foarte important iar rezultatul final depinde de mine. Ce voi face si cum voi folosi acea cheie. Noi suntem asemanatori cu niste chei in lumea asta. Putem deshide inimile oamenilor sau le putem inchide. De asemenea avem si proprile noastre chei,ale inimii noastre pe care uneori le folosim sau pe care le daruim altora pentru a le folosi. A fost un vis extrem de interesant si nu puteam sa nu scriu despre asta. Am invatat ceva chiar si cand dormeam. Intr-un fel inima mea a simtit fericirea dar a simtit si durerea din acele cuvinte. In final,visele de noapte raman vise de noapte. Ele vin din gandurile oamenilor si din sentimente profunde. Uneori nu au nici o legatura cu realul dar sa nu uitam un lucru. Ele pot deveni o astfel de legatura. 
  
  

Dorinta sau necesitate?

   Inspirat azi de un prieten drag si special mie m-am hotarat sa scriu in aceasta seara despre dorinte si necesitati.
  Cu totii avem dorinte in viata,iar ele sunt diferite de la om la om. Si bineinteles la fel de bine avem cu totii necesitati. Ideea pe care vreau sa o scot in evidenta e urmatoarea: Ce e mai important? Dorintele sau necesitatile?

    Ca sa intelegem mai bine haideti mai intati sa vedem ce inseamna aceste doua lucruri si o sa incepem cu:
                                           DORINTELE!

   Ce sunt dorintele? Dorintele sunt intr-un cuvant lucrurile de care nu avem neaparata nevoie pentru a supravietuii ci doar le vrem pentru a ne simti bine. Ele nu ne sunt indispensabile vietii dar totusi le vrem. De ce? Deoarece noi oamenii vrem sa ne bucuram si sa fim fericiti. Dar nu toti gandesc asa. Multi isi doresc lucruri de care nu au nevoie doar pentru a fi in pas cu lumea sau pentru simplul fapt de a iesii in evidenta si pentru a se mandrii.
Nu e gresit sa avem dorinte,dar acestea trebuie sa fie rezonabile si calculate. 
  Destul cu dorintele sa trecem la NECESITATI!
            Necesitatile dupa cum se si numesc sunt ceva necesar de care depinde viata noastra si bunul mers al ei.
Depindem de ele si ne sunt vitale. Pe langa dorinte aceste lucruri sunt mult mai importante,de fapt sunt atat de importante incat nici nu se pot compara cu o dorinta.  
Bineinteles acum ma refer la dorinte de tip fizic unde oamenii pur si simplu sar in prostia extravagantei. 
Exista si alte timpuri de dorinte care nu pot fi catalogate drept mofturi. Acelea sunt dorintele sincere ca ceva bun sa se intample,sa se vindece o persoana draga,sa se impace parintii,sa se intoarca la tine persoana iubita si asa mai departe.Acestea sunt dorinte nevinovate conduse de sentimente sincere.
Si daca tot am ajuns aici ,azi mi-am dat seama inca o data de un lucru extrem de important.
 Eu,am o persoana draga mie,pe care o iubesc enorm dar pe care ,,cred" ca am pierdut-o. Astazi mi-am dat seama ca ,,EA" nu e pentru mine o simpla DORINTA. A devenit ceva mult mai special. Nu doar imi doresc sa o recastig sau sa o am alaturi din nou. Ea,pentru mine a devenit o NECESITATE. 
E ceva mult mai mult decat o simpla dorinta. E ceva fara de care nu vreau sa traiesc si nu pot traii ,,fericit" Mi-am dat seama cat de importanta poate ajunge o persoana si am invatat sa vad adevarata valoarea a ei. 

O inima ce iubeste cu adevarat,e greu de indepartat!

Plangeam!  Imi aduceam aminte de toate momentele care m-au facut sa ajung azi cine sunt si sa imi dau seama ce e acest minunat sentiment si anume ,,Iubirea" 
     Am trecut prin multe lucruri si acesti ochi ai mei au observat si au inceput sa inteleaga ca atunci cand ajungi sa iubesti cu adevarat nimic nu poate sa te faca sa renunti. 
  Am inceput sa vad diferenta uriasa dintre iubirea adevarata si cea falsa.Dintre niste simple pasiuni si adevarate sentimente de iubire. Si da plangeam fiindca am mai vazut si ca nu multa lume stie sa iubeasca. Multi traiesc o iluzie cum ca ar iubii si se mint singuri cand cred ca traiesc o iubire cand de fapt e o simpla pasiune ce vine si trece. 
  Iubirea adevarata e diferita. Ea nu pleaca din inima celor care o simt. Ea ii motiveaza in fiecare moment al vietii lor sa lupte pentru persoana draga. II ridica de jos si nu ii lasa sa renunte. Si nu mai e vorba aici de ,,merite" Din momentul in care iubirea se naste deja raspunsul e evident ca DA,merita!
  Sunt multi care sunt raniti sau efectiv se considera mult prea nemerituosi pentru a primii o iubire sincera si adevarata.
  Cei care simt asta ar trebuii sa priveasca putin mai adanc in fiinta care le arata o astfel de iubire. O iubire adevarata se demonstreaza in timp si se arata prin fapte. O inima care iubeste cu adevarat,e greu de indepartat exact ca si titlul acestei postari. Orice lucru sau persoana din lumea asta care ar incerca sa distruga o astfel de inima nu ar reusii. Fiindca acelei inimi,iubirea ii da putere,ii da aripi si reuseste sa zboare peste probleme si depaseste orice obstacole ar aparea in calea ei. Pentru ce?  Raspunsul e evident.Pentru persoana pe care o iubeste. 

      Timpul si rabdarea vor juca un rol important in acest sens. In timp se poate arata o astfel de iubire sincera si cu rabdarea poti astepta acea persoana pe care o iubesti. Iar cand spun ,,astepta" ma refer in toate sensurile. O astepti sa vada diferenta dintre iubirea adevarata si cea falsa,o astepti sa vada ca intr-adevar o iubesti,o astepti sa poata trece peste gandul care o face sa creada ca nu ,,merita" , o astepti sa isi faca ordine in ganduri si o nu in ultimul rand o astepti pentru ca TU ,ai incredere in ea.
       
    Nu mereu acea persoana pentru care astepti va venii. Asta doare enorm. Dar orice ar fi,daca iubesti nu iti vei pierde speranta nici pentru o clipa. Daca esti convins ca nimeni altcineva nu o va iubii cum o faci tu atunci e imposibil sa renunti. Eu,personal nu vreau sa pierd persoana pe care o iubesc,nu vreau sa ma dau batut chiar daca ar fi sa stau si sa astept fara ca ea sa se intoarca. Si din nou intrebarea ,,De Ce"?  Deoarece acea persoana e ceva Special pentru mine. E ceva mai mult decat important pentru mine si imi pasa enorm.
Am puterea sa exprim astfel de sentimente fiindca las inima mereu sa vorbeasca. O las sa spuna deschis ceea ce doreste. Am gresit de prea multe ori...si am facut-o sa sufere.
I-am spus mereu ca nu va mai suferi si ca odata si odata va venii acea persoana care o va repara. O data ce aceasta persoana a aparut am decis sa fie ultima. Asa ca de asta lupt pentru ea,lupt pentru noi.... E tot ce am acum in inima,e tot ceea ce poate sa schimbe ceva asa ca inima mea iubeste cu adevarat si acum rectific titlul, e imposibil de indepartat!
    

  

Voi continua sa lupt,sa iubesc si sa sper!

Cu totii iubim,suferim si ajungem sa pierdem in cele din urma ceva in viata asta.
Cu toti stim bine cum e sa traiesti sentimentul de a fi indragostit.Stim cum viata noastra incepe sa prinda culoare cand dragostea isi face aparitia in ea. Simtim sentimentele la un nivel inalt si suntem capabili de lucruri pe care nu le puteam face inainte. In sensul acesta noi,oamenii cu toate ca suntem diferiti,ne putem intelege. Nu exista om pe pamant care sa nu fii iubit vreodata ceva sau pe cineva.

Suferina.Durerea.Simtim de asemenea si acest sentiment. E ceva dureros. E ceva ce te face sa nu mai fii tu insuti.Ceva ce te aduce intr-un punct in care simti ca totul poate fi pierdut atat de usor. Si in acest aspect noi,oamenii suntem la fel.
Putem sa ajungem sa ne intelegem doar fiindca exista atata suferinta pe pamantul asta. Ea se manifesta diferit de la persoana la persoana dar in esenta e aceeasi. Cu toti o simtim si o experimentam.

Si nu in ultimul rand,ajungem la un moment in viata noastra cand pierdem persoane pe care le iubim atat de mult sau la care ajungem sa tinem enorm,incat sa facem orice pentru ele. E atat de dureros sa ajungi la un astfel de moment.
Si tocmai aici am vrut sa ajung. Eu sunt o astfel de persoana. Eu am pierdut persoane la care am tinut mult...si am pierdut de asemenea si persoana pe care o iubesc atat de mult.
Nu am pus aceste 3 lucruri,iubirea ,suferinta si pierderea unei persoane in acelasi plan fara nici un scop.
Toate acestea au o legatura. 
Sunt 3 lucruri care te duc in cele mai profunde parti ale mintii si inimii tale. 
Cand ajungi sa iubesti cu adevarat,suferi cand persoana la care tii greseste ceva,cand are probleme sau cand face ceva ce ii dauneaza. De asemenea odata ce iubesti si pierzi acea persoana,durerea apare instantaneu. Suferinta e inevitabila.
Cum ai putea lupta impotriva acestor lucruri care te fac sa cazi la pamant parca fara vreo sansa de ridicare?
Eu,am iubit si iubesc inca. Iubesc atat de mult incat am reusit sa aflu si un raspuns. 
Am aflat ca pentru ceea ce te face fericit,pentru ceea ce iubesti merita sa lupti indiferent de sanse. Am invatat ca trebuie sa continui mereu si mereu si mereu...si niciodata sa nu renunt. Am o persoana pentru care lupt. Am o persoana care e in inima mea si vreau sa o salvez. Vreau sa o am alaturi din nou si vreau sa ii arat ca iubirea adevarata se demonstreaza astfel. De asemenea am pastrat si speranta vie. Ea e ca un foc pentru mine ce arde in interiorul meu si ma face sa pot merge prin frigul cumplit al acestei lumi. Ma face sa pot lupta. Da,am sa continui sa fac toate acestea pentru singura persoana care a ramas inca in inima mea. 
Poate voi avea de asteptat ani intregi,dar eu....eu o iubesc! Pentru mine ea,merita..fiindca mi-a reaprins iubirea in mine. A adus-o inapoi cand eram pe punctul de a renunta la ea.
M-a facut sa iubesc din nou iar pentru mine ea,a devenit o persoana SPECIALA! 

Nu am renuntat nici o clipa!

Au trecut cateva luni de cand ai plecat. Clipele si momentele fara tine au trecut destul de greu. A trecut de asemenea greu si timpul in unele ipostaze. Mi-a fost greu!
A fost cu adevarat greu si stiu ca si tie iti este la fel.
Mi-a venit de multe ori sa renunt...doar ca exact in acel moment ,exact cand vroiam sa las totul si sa ma resemnez,exact cand eram pe punctul de a ma da batut...imi aduceam aminte de clipele petrecute impreuna si de momentul cand am decis sa lupt pentru tine si sa nu renunt orice s-ar intampla.
Si daca ar fi sa ma urasti si sa incerci sa ma distrugi,eu tot nu voi renunta la tine.
Stiu bine ce am vazut in tine inca din ziua cand ne-am intalnit.
Stiu sigur fiindca sentimentele mele erau reale. Ele imi demonstrau ca ceea ce vedeam si intelegeam era adevarat.
Si bineinteles aici apare intrebarea ,,De ce fac asta pentru tine?"
De ce? Ei bine o fac fiindca spre deosebire de toti eu chiar iubesc persoana ta. Eu te iubesc neconditionat si vreau sa lupt pentru a te salva. Chiar daca tu ai vrea sa renunti,chiar daca ai vrea sa lasi totul si sa pleci undeva departe de tot...eu...eu...chiar nu vreau sa te pierd. Te voi cauta mereu,voi incerca mereu sa te veghez si sa incerc sa nu renunt. 
Voi lupta eu in continuare pentru tine...chiar daca tu nu ai mai lupta. Voi spera eu si in locul tau daca tu nu vei mai spera. Nu voi renunta niciodata la fel cum am facut-o pana acum. Nici macar o clipa! Te astept....si nu vreau sa te pierd in lumea asta. Nu vreau ca lumea sa mi te fure.
Si daca nu mai mai iubii niciodata,eu...eu vreau sa lupt pentru tine. Fac asta fiindca simt ca vreau sa o fac. Atunci cand o fac,ma simt excelent. Ma face fericit. Ma face sa pot zambii. Am spus acele cuvinte in trecut. Si vroiam sa le respect. Dar acum nu mai e vorba de acele cuvinte. Si daca nu le-as fi spus niciodata ele erau deja spuse in sufletul meu. Eu am luat deja decizia de a ramane aici. 
Mi-ai spus ca nu vrei sa plec.Ca nu vrei sa ma pierzi. 
NU MAI PIERDUT <3  Sunt aici indiferent de toate ploile si furtunile care m-au lovit. Am ramas aici,sperand in continuare si luptand. Vrei sa vezi cat pot ramane aici? Pana cand te readuc inapoi. Pana cand te voi avea din nou in bratele mele. Nu voi renunta...fiindca asta sunt Eu. Asta e caracterul meu si vreau sa te vad din nou ,zambind.

O poveste speciala! Final.

Iubirea e un sentiment nemuritor. De aceea ea renaste si renaste la nesfarsit chiar si in inimi ce vor sa se inchida pentru totdeauna.
Exact acel lucru s-a intamplat in acea seara,dupa ce fata i-a marturisit ca il iubeste. 
Inima baiatului a inceput sa se deschida in ciuda vointei lui de a nu mai iubii.

Da,era ceva special la aceasta fata. Cuvintele ei,ochii ei,sentimentele ei...era ceva aparte. I-a facut inima sa tresara, sa invie din acea stare.
Dar,fata avea o teama cu privire la ce se va intampla dupa ce ea facuse asta. Credea ca el nu o va iubii si se temea de suferinta. Se temea sa nu plece si el ca si altii.
Se temea ca il va pierde ea din cauza actiunilor ei. Ea se cunoastea deja pe ea insusi si stia cum e. 
Se uita la el,il asculta mereu,il aprecia si a ajuns sa cunoasca o particica din el. A fost suficient pentru ea ca sa isi dea seama ca o astfel de persoana in viata ei nu ar trebuii sa apara.Ea simtea ca nu merita asa ceva. Si din nou se temea. Plangea! Ii era teama ca el in scurt timp isi va da seama de tot,isi va da seama ca nu e pentru el si va pleca. Dar in adancul inimii ei,nu vroia sa il piarda.
Stia ca trebuie sa faca anumite schimbari fiindca stia ce fel de persoane e el. Nu vroia sa ii faca rau cu faptele ei.
Se gandea mereu si mereu cum a ajuns asa,se gandea cum sa se indrepte dar mai presus de toate atunci cand facea asta aparea o durere in inima ei si din nou acea teama isi facea aparitia. Dar ea nu stia un lucru extrem de important. 
Intr-adevar la inceput baiatul nu a iubit-o iar ea era sigura ca nu va ajunge sa o iubeasca. Aici a fost prima greseala. El s-a straduit din rasputeri sa o inteleaga,sa o cunoasca mai bine iar chestia asta l-a apropiat de ea.De ce? Fiindca el vedea ce e mai bun in ea. Ii vedea sufletul. Ii vedea incercarile nereusite de a fi mai buna. Vedea asta. A ales sa ii dea ei o sansa care avea sa fie si ultima. A vazut in ea ceva ce nu a vazut chiar in nimeni. Si a inceput sa o iubeasca neconditionat de nimic. O iubea fiindca  o iubea. Tot ce astepta de la ea in schimb era INCREDEREA! 
Au fost fericiti impreuna si au creat momente,lucruri si amintiri care nu se vor uita. Baiatul a inceput sa lupte pentru ea si sa incerce sa ii arete pe zi ce trece cata iubire poate sa aiba pentru ea. Ii canta,o asculta cand avea nevoie,o alina cand era trista,incerca mereu sa ii aduca zambetul pe buze chiar si numai pentru cateva momente. Vorbea si ii spunea chestii de viata,o invata si ii arata multe alte lucruri de care ea nu stiase pana atunci. Avea grija si era atent cu ea. Bineinteles ca mai gresea doar nu era perfect dar atunci cand o facea ,plangea si se consuma mult fiindca nu dorea sa o faca sa sufere.
Dar,cu toate aceste lucruri,fata....l-a lasat. Intr-o clipa a uitat tot ce facuse si a uitat de iubirea ce el o avea pentru ea. Exact cand totul avea sa fie din ce in ce mai frumos,ea a lasat totul. Frica ei si alte lucruri au fost mai puternice decat ceea ce simtea ea pentru el...daca bineinteles la si iubit vreodata. 
Au fost momente grele pentru el dar si pentru ea. Insa inainte de toate acestea el i-a garantat si a asigurata-o de iubirea lui. 
Printre multe alte cuvinte el a spus: 
,,Daca vreodata vei pleca vreau sa stii ca vei fi ultima. Vei ramane in inima mea si te voi astepta mereu. Vroiam sa fii ultima si te asigur ca asa va fi.Sa ai grija de tine.Te iubesc enorm,micuto! Te voi astepta mereu...
Acestea au fost ultimele cuvinte spuse din inima lui pentru ea. A ajuns sa o iubeasca atat de mult incat sa aibe rabdarea cea mai mare pentru ea. Sa aibe incredere in ea pana in ultima lui clipa. 
In cele din urma ea a disparut..din viata lui. 
A suferit mult. Dar ceea ce ea i-a lasat nu a uitat niciodata. A jurat ca va pastra acele lucruri vii in inima lui pana cand avea sa vina acel timp. Chiar daca ar fi o vesnicie el o va astepta exact cum o facea si inainte la locul lor,Special!  

O poveste speciala! Partea a 2-a

Zilele treceau. Cei doi deveneau pe zi ce trece mai apropiati si incepeau sa se inteleaga unul pe celalalt. Baiatul facea orice ii sta in putere sa ii aline durerea si sa ii arate ca in lumea asta exista inca ,,speranta"
Vroia sa devina prietenul ei cel mai bun si sa ii fie alaturi mereu cand avea sa intampine greutati. 
Era pregatit pentru asta si avea incredere in ea.

Dar se pare ca sentimentele ei erau altele. Intr-o seara baiatul a plecat acasa suparat dupa ce vorbise cu ea pe o anumita tema. In acea seara a plans. A plans fiindca a stiut ca a lasat-o asa dintr-o data si a plecat suparat si nervos. Dar nicidecum nu avea sa stie ce urma sa se intample. Da,acea seara a schimbat TOTUL!

Primeste un mesaj de la ea pe telefon. Era un mesaj lung si scris cu lacrimi in ochi fiindca pana si cuvintele parca aveau si prindeau sentimente. In mesaj ea si-a cerut scuze si trecand mai departe de asa zisa teama sau frica a lasat ca inima ei sa scrie. Acolo i-a marturisit pentru prima data ca il iubeste! 
Baiatul citea si la un moment dat s-a oprit cu ochii la o anumita propozitie. 
Ochii lui s-au facut mari,inima a inceput sa ii bata foarte ciudat si curpins de niste sentimente enorme ...a inceput sa planga.
In acea propozitie scria : Stiu ca tu nu ma vei iubi,dar lasa-ma,te rog sa te iubesc!
Acele cuvinte,acea propozitie a schimbat totul in acea seara.

Nimeni nu ii mai spusese asa ceva niciodata. Cuvintele acelea au avut un impact asupra lui cu toate ca el nu era indragostit de ea. El dorea doar o prietenie foarte puternica cu ea.
Dar cum spuneam acele cuvinte au produs in inima lui ceva la care vroia sa renunte candva...si anume IUBIREA!
 

O poveste speciala!

Totul a inceput intr-o simpla si banala zi de vara. O gasca de prieteni se distrau impreuna intr-un parc. 

Incet incet se apropie un baiat,prieten cu cativa dintre ei.

Avea un hanorac negru si niste ochelari de soare. Unul dintre cei din grup il observa si alearga la el de parca nu il mai vazuse de mult timp.Si da,asa era. Nu il vazuse de mult. Avusese o perioada grea din viata in care pur si simplu se izolase de restul grupului. Ceea ce nu stiau ce noi veniti acolo era ca acest baiat era diferit de altii. Dar aveau sa afle asta cat de curand.

 Totul parea ca decurge bine,el apropiindu-se si facand cunostinta cu toti cei noi,prezenti acolo.

Ochii lui se uitau la fiecare in parte analizand rapid personalitatile lor si dintr-o data privirea ii ramane atintita pe o singura persoana. Era o fata satena care statea jos langa un prieten de-al sau. A privit-o si dintr-o data o briza rece de durere i-a strapuns inima.

S-a apropiat usor si-a salutat prietenul si a facut cunostinta cu ea. Apoi a privit in ochii ei. Erau atat de indurerati. Erau niste ochi care vroiau sa fie intelesi si iubiti. Transmiteau o stare profunda iar din acel moment el nu a mai putut sa-i uite.Din pacate  nu a fost capabil sa ii spuna nimic,fiindca de abia se cunoscusera. Insa seara cand au mers acasa,la un moment dat pe drum au ramas doar ei…si au schimbat niste vorbe.Dar erau neseminificative in comparatie cu ceea ce vroia el sa ii spuna despre ce a simtit. 

A doua zi insa,baiatul  a mers in acelasi parc cu speranta ca o va putea vedea din nou si ca va putea vorbi cu ea fie si pentru cinci minute. Si exact asa s-a intamplat.

La un moment dat fata s-a retras brusc dintre toti si a mers sa stea singura.El a observat-o si a incercat sa mearga la ea dar chiar atunci un prieten de-al sau sa asezat langa ea si a inceput sa vorbeasca cu ea. Cu toate acestea el a continuat incet incet sa se apropie fiindca simtea durerea ei. Dintr-o pura intamplare,odata ajuns langa ea prietenul sau i-a cedat lui datoria de a vorbi cu ea avand incredere ca va putea rezolva ceva. Si uite asa a inceput totul.

Baiatul s-a asezat langa ea,iar ea s-a uitat direct in ochii lui. Probabil se gandea: Ce o vrea si asta?

Nicidecum nu se gandea ca acest baiat,asa simplu cum era..atat de necunoscut inca pentru ea,avea sa o inteleaga cu adevarat in comparatie cu prietenii care o cunosteau déjà de mult timp. A inceput sa ii vorbeasca si de data asta a lasat ca sentimentele din ea sa vorbeasca prin el. Efectiv a inceput si i-a descries fiecare sentiment ce il simtea simtind deodata cu ea toata acea durere. Intre timp grupul s-a apropiat de ei si a distrus toata conexiunea intre el si ea. Patruns si profund indurerat de tot ceea ce simtise s-a ridicat si a plecat.

Zilele treceau iar fata a inceput sa il cheme afara si mereu cand se intalneau,ea il asculta cu atentie sa vada cum reuseste sa ii citeasca fiecare sentiment si emotie.

Intr-o zi baiatul a dus-o pe fata la un loc al lui pe care il considera special in speranta ca acesta avea sa o linisteasca si sa o calmeze. A inceput sa lupte pentru ea si chiar ii pasa mult de cum se simtea. Vroia sa o ajute.Si avea cele mai bune metode de a o face. Si se pare ca nu a fost in zadar nimic. Fata aprecia pe zi ce trece fiecare lucru ce il facea pentru ea iar acel loc a ramas ,,Locul lor special” unde de fiecare data cand mergeau isi aminteau tot ce traise acolo.

El nici macar nu banuia ce avea sa se intample mai departe si ce poveste urma sa se nasca intre ei.

Inima ,aminteste-ti!

Singur,cu pasi inceti ma indrept catre casa. 

Ajung,intru in camera si inchid usa dupa mine. Imi arunc hainele nepasator,imi las ghiozdanul jos si ma intind in pat cu fata in sus. 
Fara vreun motiv,incep sa plang. Imi las lacrimile sa curga pe toata fata si ma gandesc la ea.Ma gandesc la acele cuvinte ce i le-am spus. Ma gandesc la felul in care le-am spus. 

Imi aduc aminte. Iubirea e ceva nemuritor atata timp cat pastrezi vie acea persoana in inima ta. Pot trece zile,luni chiar si ani si nu poti uita daca lasi acel lucru sa iti ramana in inima. Am spus ca ea..va fi singura.Vroiam sa fie ultima. 
Si cred ca va fi ultima. In lumea asta...rar vei gasi pe cineva care sa poata sa te iubeasca cu adevarat. 
Si plang...da,chiar plang. Dar plang pentru ca imi este dor de unele momente. In rest nu imi mai pasa de nimic. Cand un om alege o alta cale pe care nu sunt eu....atunci nu am de ce sa mai sufar. Eu nu voi fi acolo sa il vad cum se distruge,desi stiu ce consecinte aduce calea respectiva. Doare doar gandul. Dar sunt o persoana puternica.Si nu sunt asa pentru ca asa m-am nascut,sunt asa fiindca imi pun increderea in ceva mai presus decat un om muritor.

Pe langa acest lucru care doare inca,lacrimile care curg mai au multe povesti in ele. Mi-e dor!
Incep sa ma ridic usor din pat...si sa ma uit la mine in oglinda.
Ma consider o persoana care nu merita nimic. O persoana care e urata si rea. Oricat de mult as incerca sa compensez asta cumva sau sa nu mai cred asa ceva nu reusesc.
Incep sa cred ca prin lumea asta trebuie sa trec singur. 
Trebuie sa nu mai am asteptari de la oameni si sa dau ce am mai bun eu. Trebuie sa imi adun efectiv toata energia si sa fiu o explozie de bunatate. Imi doresc asta din toata inima.Sa fiu o explozie de iubire pentru altii. Sa le arat asta si sa ii ajut de oricate ori am ocazia,neastaptand nimic in schimb iar dupa ce fac asta,sa plec mai departe,de unul singur exact cum am si venit in viata lor.
Doare! Doare foarte tare sa stii ca persoanele pe care le considerai prieteni de fapt te urasc. Doare cand ai asteptari prea mari de la altii. Doare cand persoana iubita si pentru care ai face orice te lasa si pleaca. De ce???
Strig catre inima mea si ii spun mereu sa isi aminteasca de acele momente bune. Acele lucruri care m-au schimbat si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Durerea m-a protejat mereu. Din cauza ei am reusit sa devin asa. Si sufar atunci cand acest corp imperfect greseste si ii face sa sufere pe altii.
Asta sunt eu. O persoana rea....o persoana care nu merita.
Inima....aminteste-ti cine erai. Aminteste-ti ziua aceea. Aminteste-ti acea iubire. Nu uita ce ai spus. 
,,Daca si tu pleci,vreau sa fii ultima. Nu voi mai iubi ! A fost o decizie a mea. Pur si simplu o decizie ce nu ma astept ca altii sa o inteleaga sau accepte. Asta sunt eu...iar cand iubesc ceva raman loial pana la final. 

Cateva cuvinte despre mine!

Motto-ul meu : Nu am de gand sa ma schimb,asa ca nu ai decat sa te obisnuiesti cu mine. 

Voi fi mereu cu 10 pasi inaintea altora.Cand sunt prost dispus uneori e mai bine sa fiu lasat in pace. Daca imi doresc ceva,acel ceva va deveni o prada pentru mine si in cele din urma o voi avea. Nu suport sa par vulnerabil in fata nimanui. Mereu voi suferi in tacere mai bine.Oamenii pot invata de la mine cum sa iti depaseasca greutatile si sa obtina ce vor. Daca vreodata ma ingrijorez e pentru imi pasa enorm de mult.Daca va inceta sa imi pese atunci nu voi mai da nici 2 lei pe cineva. Pot parea prietenos dar de fapt  studiez fiecare pas si imi iau notite in permanenta pentru a stii daca o persoana este sau nu de incredere. Daca imi vei spune sa plec,s-ar putea sa regreti fiindca odata ce am plecat nu ma voi mai intoarce. Sunt o persoana destul de rabdatoare. Sunt deseori...dezamagit pentru ca asteptarile mele legate de oameni sunt foarte ridicate.Nu am nevoie constanta de atentie insa uneori trebuie sa imi arete ceilalti ca au nevoie de mine la fel de mult cum am si eu de ei. Mentalitatea mea e pe scurt: Judeca-ma si iti voi dovedi contrariul. Spune-mi ca nu pot si vei vedea cat de departe voi ajunge.Nu imi place sa dezamagesc persoane asa ca de multe ori voi spune DA cand de fapt mi-as fi dorit sa spun NU.Niciodata ,nimeni nu va reusi sa ma controleze dupa bunul lui plac. Sunt iritat de persoanele care vorbesc mult si nu actioneaza.Nu ma dau batut niciodata. Voi gasi mereu resursele necesare pentru a merge mai departe. Cred ca fiecare e propriul creator al destinului lui,iar daca nu incerci sa iti schimbi viata atunci cand ai probleme,atunci nu ai dreptul sa te plangi. Uneori cand sunt nervos spun lucruri pe care le regret mai tarziu. De multe ori ofer si a doua sansa insa uneori cred ca daca as oferi-o si pe a treia as da dovada de prostie. Sunt predispus la depresii fiindca sunt o persoana depresiva si de asemenea la scurte momente de furie care apar de nicaieri.Sunt cald si generos cu persoanele care merita asta. Persoanele nerecunoscatoare nu vor primii nimic de la mine. Ador sa zambesc oricui in schimb.

Lupta pentru ce iubesti!

Oamenii sunt diferiti si gandesc diferit.Actioneaza diferit dar totusi cand vine vorba de sentimente,ele sunt aceleasi. Diferit e modul in care le exprimi si le lasi sa se vada. 

Ceea ce incepe sa dispara incet incet e Iubirea adevarata!
Am observat ca oamenii isi bat joc efectiv de persoanele bune la suflet. Ii iau drept persoane proaste. De ce se intampla asta? De ce ranesti o persoana buna la suflet spunand ca o iubesti dar nesimtind acest lucru cu adevarat. 
De ce persoanele care pun suflet sunt tratate astfel?  
Stiti de ce? Fiindca ele iubesc cu adevarat. Ele pun suflet cu adevarat si incearca sa treaca peste orice pentru persoana iubita,iar aceasta profita de pe urma asta si crede ca asa va fi mereu. Nu...Nu e asa.
 Va sfatuiesc sa nu faceti asa ceva. Nu va bateti joc de o persoana sincera care si-ar da si sufletul pentru voi. Mai bine spuneti adevarul de la inceput si nu il lasati sa isi faca sperante desarte. Cu ce va gresit? Cu faptul ca va iubeste si se ataseaza de voi? Cu faptul ca lupta si vrea ca persona pe care o iubeste sa fie fericita ? Nu va bateti joc! 
Am trecut prin multe si eu...si vreau sa pun capat acestor probleme pentru cei care inca nu au ajuns sa le aibe. Nu mai vreau sa treaca nimeni prin ce trec eu.
Fetelor,baietilor...daca va bagati intr-o relatie si nu vreti decat sex sex si iar sex mai bine nu va bagati. Daca alegeti un partener sau o partenera doar pentru cum arata mai bine nu o faceti. Alegeti oamenii dupa ceea ce sunt. Dupa caracter. Dupa ceea ce sunt ei si dupa felul cum va face sa va simtiti cand sunteti langa ele. Nu ii faceti sperante false unei persoane sensibile cu un suflet bun si care iubeste cu adevarat.
Nu lasati persoana care va arata ca va iubeste cu adevarat sa plece. Efectiv nu o lasati.S-ar putea sa nu mai gasiti o astfel de persoana intr-o astfel de lume. Sunt pe cale de dispartie. Luptati si da-ti la o parte orice urma de orgoliu din inima voastra. Va rog eu...o simpla persoana care a trecut prin asa ceva. Nu vreau sa ajungeti sa simtiti acea durere. Nu mai vreau ca o persoana care pune suflet si ajunge sa iubeasca o persoana foarte tare sa sufere.
Teama? Frica? Sa nu spuneti asta niciodata. Odata ce persoana de langa va demonstreaza ca puteti avea incredere in ea, frica ar trebuii sa dispara. Inlaturati-o din inima,ori riscati sa pierdeti cum am pierdut si eu..din aceasta cauza. Pentru ce sa va fie frica? Ca va despartiti? Nu asta e modul corect de a gandi. Fiti optimisti si luptati pentru relatie. O relatie adevarata si o iubire adevarata se bazeaza pe INCREDERE. Frica ca ai putea sa ranesti persoana de langa tine? Nu.Daca il iubesti nu il vei rani.Asta e atat de simplu. Vei fi atent la toate miscarile tale si tot ce vei face o vei face din dragoste pentru el sau ea. Nu ai cum sa ranesti pe cineva daca te lupti sa nu o faci. Si sa zicem ca o faci. Oamenii nu sunt perfecti si vor gresii. Ok. Ce faci? Te consideri o persoana rea? Consideri ca nu meriti persoana de langa tine? E o prostie. Numai o persoana care nu iubeste cu adevarat ar gandi asa. Daca iubesti cu adevarat ai incredere in celalalt ca te va ierta si ca ve-ti merge IMPREUNA inainte. Ideea e sa nu mai repeti aceeasi greseala. Iubirea trebuie sa fie un lucru minunat ,un lucru ce uneste oamenii nu ii dezbina. Oamenii o interpreteaza gresit si o manifesta gresit. Haideti sa va dau un exemplu cat de simplu pot. Cautati o ciocolata buna care sa va placa foarte mult. Aveti un raft plin si puteti sa le incercati pe toate. Dar exista cate 1 din fiecare. Nu o gasiti pe cea care va place din prima incercare nici din a 2 dar o gasiti din a 3-ea incercare. Va place enorm si e ceea ce va trebuie. Ce vei face acum? Vei pune undeva deoparte ciocolata care ai gasit-o in sfarsit si iti place si e ceea ce vrei ,doar ca sa incerci si restul ciocolatilor ca sa vezi daca vei gasi ceva mai bun,cand deja tot ce iti trebuie ai gasit? Incercand restul vei ramane cu un gust amar fiindca nu vei mai gasi acel gust pe care ti l-a produs acea ciocolata pe care ai gasit-o si iti place. Cand te vei intoarce sa o iei pe cea care ai pus-o deoparte s-ar putea sa fie tarziu si sa o ia in fata ta altcineva. Exact asa e si in viata reala. Nu lasa ceea ce iti alina sufletul si gasesti ca e ceea ce trebuie pentru tine deoparte ca sa incerci si alte sortimente. S-ar putea sa ramai cu un gust amar si sa nu il mai poti schimba niciodata.Ai gasit ceea ce iti doreai si ce te face fericit sau fericita,atunci nu ii da drumul. 
Nu lasa persoana pe care o iubesti sa sufere cand stii ca are nevoie de tine. O iubesti? Lupti pentru ea. Pentru voi! Nu mai lasati sa treaca timpul asa. Inca o data spun...nu va bateti joc. La ce bun? Mai bine ii spuneti ca nu o iubiti si gata. Daca nu ,lasati orgoliul si orice frica ,mergeti la aceea persoana,imbratisati-o si aratati ca pentru voi conteaza mai mult decat orice TEAMA,orice ORGOLIU si orice chestie ce ar sta intre voi. Iubirea castiga intotdeauna atunci cand e ADEVARATA!