Pe vise nu se depunde praful!

     Azinoapte am avut un vis. Un vis atat de profund,un vis din care am inteles niste lucruri. 
  Eu,intr-o incapere, discutam cu persoana iubita. Din vorba in vorba discutia merge spre rau si pare ca nimic nu se poate salva. Dar exact in acel moment cand inima mea,cuprinsa de durere credea ca nu mai poate,exact in acel moment ,,EA" imi rosteste niste cuvinte.
  Ele sunau asa : Cheia inimii mele esti tu! dupa care a plecat. 
Am stat si m-am gandit....m-am framantat si am plans pana cand mi-am dat seama de un lucru.
 Cheia poate deschide inima,dar totdata o poate si inchide. 
Daca cheia inimii ei,sunt eu inseamna ca daca o pot deschide la fel o pot si inchide. Atunci am inteles. 
  In cea mai mare pare depinde de mine cum am grija de aceasta cheie. Ce fac cu ea? Voi deschide sau voi inchide mereu si mereu. Intr-un fel asta a fost o sansa indirecta data de ea. M-am bucurat enorm fie si pentru atat,chiar daca ea a plecat. E ca si cum mi-a lasat mie ceva foarte important iar rezultatul final depinde de mine. Ce voi face si cum voi folosi acea cheie. Noi suntem asemanatori cu niste chei in lumea asta. Putem deshide inimile oamenilor sau le putem inchide. De asemenea avem si proprile noastre chei,ale inimii noastre pe care uneori le folosim sau pe care le daruim altora pentru a le folosi. A fost un vis extrem de interesant si nu puteam sa nu scriu despre asta. Am invatat ceva chiar si cand dormeam. Intr-un fel inima mea a simtit fericirea dar a simtit si durerea din acele cuvinte. In final,visele de noapte raman vise de noapte. Ele vin din gandurile oamenilor si din sentimente profunde. Uneori nu au nici o legatura cu realul dar sa nu uitam un lucru. Ele pot deveni o astfel de legatura.