Ai pierdut vreodata un lucru important pentru tine? Ai simtit acea durere care vine din pierderea acelui ceva?
Daca da,tu si cu mine suntem capabili sa ne intelegem. Dar nu ma refer la pierderea unui obiect sau lucru material,ci la pierderea unei persoane importante. Nu mai conteaza calea prin care ai pierdut-o,conteaza ca ai pierdut-o. Simti...cum incet incet,amintirile cu ea iti umplu mintea,simti cum incepi sa te simti singur,corpul iti tremura incontrolabil si imediat izbucnesti in plans.
Nu e ceva ce poti controla. Plangi,plangi.....si nu te poti opri. Ai vrea sa faci orice..si ai face orice ca sa o castigi inapoi. Din pacate unele persoane nu le mai poti avea. Odata ce s-au dus...duse raman. E un lucru dureros ca cineva sa se alipeasca si sa indrageasca asa de mult o persoana care mai apoi ,pleaca. Si ma refer in sensul ca te lasa balta. In sensul ca o pierzi fiindca ea nu mai vrea sa iti fie alaturi. Nu ai nici un drept sa o judeci,in fond e alegerea ei. Dar durerea? Durerea cui ramane?
Mereu celui care ii pasa mai mult. De ce noi oamenii facem aceste lucruri constient? Stim cum e,stim unde duce o astfel de chestie si totusi o facem. Stim cum e suferinta din a pierde ceva si totusi o lasam voluntar de noi sa o experimenteze si altii atunci cand alegem sa ,,plecam din viata lor". De ce sa fim asa?
Cunoastem bine acea durere,tu si eu. Eu vreau sa fac primul pas in a opri asta. Nu mai vreau ca si altii sa treaca prin aceleasi dureri care am trecut eu. Nu vreau sa stie cum e sa pierzi in viata o persoana la care tii atat de mult. Scriu aceste randuri,plangand si gandindu-ma la acea persoana care eu....eu am pierdut-o. Si nu e numai ea. Sunt atat de multe. As vrea sa opresc asta acum dar sunt constient ca eu ca si om,nu pot face asta. Pot opri doar cateva persoane si pe o anumita perioada de timp ca sa nu simta aceasta durere...dar nu pot opri asta definitiv. In cele din urma si acele persoane vor simtii cum e sa pierzi...si vor suferii. Vor plange cum am plans si eu. Exact de asta eu,vreau sa le fiu alaturi cand asa ceva se va intampla.Nu vreau sa se simta singure ci vreau sa le ajut sa poata trece peste. Cunoscandu-ma pe mine,le pot intelege durerea ce va veni la un moment dat peste ele si atunci voi dovedi ca sunt un prieten adevarat . O persoana ce nu va pleca niciodata si va ramane mereu. Eu...eu sunt diferit de altii si atunci vor vedea asta cu adevarat. Pana atunci haideti sa incercam sa facem toti asta. Sa oprim acest curs de suferinta. Sa incercam sa il diminuam. Nu plecati din viata persoanelor care va considera motivul lor de a traii. Ramaneti-le aproape si ajutati-le cum puteti. Plangeti cu ele si radeti cu ele. Orice a-ti face nu le lasati in aceasta lume rea si sumbra,singure!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu