Motivul meu de a fi puternic!

Un om devine cu adevarat puternic atunci cand lupta pentru cineva sau ceva. Devine puternic cand are un motiv foarte bun. Si ce motiv poate fi atat de bun,daca nu o persoana? 
Da,intr-adevar,cand motivul devine o persoana insusi e ceva incredibil. Poate sa schimbe un om,poate sa il faca sa ajunga unde nu ar fi ajuns niciodata.Ii poate da atata putere incat sa doboare orice. Ii poate aduce la suprafata cele mai bune calitati ale lui si le poate amplifica. 
Si eu am un motiv de a lupta. Am o persoana pe care nu o voi uita niciodata,pe care o pastrez in inima fiindca imi da puterea de a fii mai bun. Ea,nu stie ca datorita ei,reusesc in multe. Nu stie ca datorita ei,eu devin din ce in ce mai puternic si incerc sa lupt cu orice fel de lucru,fie el mare sau mic. Acea persoana nu e constienta ca sa zic asa cat de mult o iubesc si o pot iubii. E iubire neconditionata de nimic. Nu stie din pacate ca nu exista zi in care sa nu imi zboare un mic gand la ea,o mica atentie o mica ingrijorare. De asemenea nu are idee ca datorita ei,eu am invatat cum e sa iubesti,cum e sa ai din nou puterea de a face asta. Nu stie ca datorita ei,eu am invatat sa am rabdare si sa inteleg ca lucrurile mai importante in viata le castigi greu si numai daca nu renunti si dai ce ai mai bun din tine in acest sens. Ea pentru mine e persoana importanta pentru care lupt. O pastrez aici...in inima mea,lupt si o am in fata mea drept reper. Devin mai bun atunci cand ma gandesc la ea,la noi. Ea, m-a facut sa fiu cu adevarat diferit de ceilalti. Ea m-a ajutat sa pot sa fiu ceea ce imi doream. Odata cu ea a inceput din nou iubirea in inima mea si tot odata cu ea a si ramas acolo. Nu vreau sa vad pe altcineva,nu vreau pe altcineva. E pur si simplu o decizie a mea,avand in vedere iubirea adevarata ce i-o port. E adevarat,totul a inceput dintr-o banala prietenie care la inceput chiar nu ma ducea cu gandul la o posibila iubire. Dar cu timpul,inima mea s-a atasat enorm de inima ei. Si sincer sa fiu,nu am vrut sa o mai despart, fiindca doare. Am decis sa nu ii mai fac rau inimii mele si sa o las sa poata simtii ceea ce o face sa fie fericita daca pot spune asta. 
Ea,e motivul meu de inspiratie,motivul meu de a putea trece peste orice...intr-un cuvant, ea e motivul pentru care eu Iubesc din nou la o asa intensitate. Din pacate eu sunt aici,ea acolo undeva si sincer asta doare. Doare fiindca nu pot sa ii arat mai direct faptul ca insemna enorm de mult pentru mine. Sa ii arat ca eu chiar pot sa o iubesc cum nimeni nu o poate face. Dar m-am gandit si la faptul ca o astfel de iubire ca a mea ar putea sa o sufoce si sa nu suporte asa ceva. M-am gandit si la felul meu de a fi si da stiu ca de multe ori in loc sa o incurajez si sa ii fiu alaturi o deprimam mai tare si o suparam mai tare cu starea mea schimbatoare. Probabil a vazut asta ca fiind o slabiciune de-a mea si sa fii considerat ca si dragostea mea poate fi la fel de schimbatoare precum imi erau unele sentimente. Dar nu e asa. Iubirea mea nu se va schimba. Ea ramane si suporta,spera si indura. Am gresit dar am avut dorinta,motivatia si puterea sa schimb asta. Am inteles ca doar asa ii pot fi alaturi chiar daca m-as simti foarte rau.Pentru ea,trebuie sa fac efortul de a invinge orice stare de moment ca sa ii pot fi de ajutor,nu sa o deprim mai mult. Am inteles aceste lucruri dar din pacate...ea a decis ca am inteles prea tarziu. 
In orice caz,vreau sa stie ca ea...inca a ramas motivul meu de a merge mai departe,motivul meu pentru care devin pe zi ce trece acea persoana care mi-am dorit sa fiu. Si da,o spun cu zambetul pe buze si lacrimi sincere in ochi ca O iubesc atat de mult incat nu vreau sa renunt la ea. E micuta mea si va ramane mereu aici, in inima mea,in visele mele si in realitate imaginara pe care o traiesc atunci cand o vad,fie si pentru cateva secunde.