Inima ,aminteste-ti!

Singur,cu pasi inceti ma indrept catre casa. 

Ajung,intru in camera si inchid usa dupa mine. Imi arunc hainele nepasator,imi las ghiozdanul jos si ma intind in pat cu fata in sus. 
Fara vreun motiv,incep sa plang. Imi las lacrimile sa curga pe toata fata si ma gandesc la ea.Ma gandesc la acele cuvinte ce i le-am spus. Ma gandesc la felul in care le-am spus. 

Imi aduc aminte. Iubirea e ceva nemuritor atata timp cat pastrezi vie acea persoana in inima ta. Pot trece zile,luni chiar si ani si nu poti uita daca lasi acel lucru sa iti ramana in inima. Am spus ca ea..va fi singura.Vroiam sa fie ultima. 
Si cred ca va fi ultima. In lumea asta...rar vei gasi pe cineva care sa poata sa te iubeasca cu adevarat. 
Si plang...da,chiar plang. Dar plang pentru ca imi este dor de unele momente. In rest nu imi mai pasa de nimic. Cand un om alege o alta cale pe care nu sunt eu....atunci nu am de ce sa mai sufar. Eu nu voi fi acolo sa il vad cum se distruge,desi stiu ce consecinte aduce calea respectiva. Doare doar gandul. Dar sunt o persoana puternica.Si nu sunt asa pentru ca asa m-am nascut,sunt asa fiindca imi pun increderea in ceva mai presus decat un om muritor.

Pe langa acest lucru care doare inca,lacrimile care curg mai au multe povesti in ele. Mi-e dor!
Incep sa ma ridic usor din pat...si sa ma uit la mine in oglinda.
Ma consider o persoana care nu merita nimic. O persoana care e urata si rea. Oricat de mult as incerca sa compensez asta cumva sau sa nu mai cred asa ceva nu reusesc.
Incep sa cred ca prin lumea asta trebuie sa trec singur. 
Trebuie sa nu mai am asteptari de la oameni si sa dau ce am mai bun eu. Trebuie sa imi adun efectiv toata energia si sa fiu o explozie de bunatate. Imi doresc asta din toata inima.Sa fiu o explozie de iubire pentru altii. Sa le arat asta si sa ii ajut de oricate ori am ocazia,neastaptand nimic in schimb iar dupa ce fac asta,sa plec mai departe,de unul singur exact cum am si venit in viata lor.
Doare! Doare foarte tare sa stii ca persoanele pe care le considerai prieteni de fapt te urasc. Doare cand ai asteptari prea mari de la altii. Doare cand persoana iubita si pentru care ai face orice te lasa si pleaca. De ce???
Strig catre inima mea si ii spun mereu sa isi aminteasca de acele momente bune. Acele lucruri care m-au schimbat si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Durerea m-a protejat mereu. Din cauza ei am reusit sa devin asa. Si sufar atunci cand acest corp imperfect greseste si ii face sa sufere pe altii.
Asta sunt eu. O persoana rea....o persoana care nu merita.
Inima....aminteste-ti cine erai. Aminteste-ti ziua aceea. Aminteste-ti acea iubire. Nu uita ce ai spus. 
,,Daca si tu pleci,vreau sa fii ultima. Nu voi mai iubi ! A fost o decizie a mea. Pur si simplu o decizie ce nu ma astept ca altii sa o inteleaga sau accepte. Asta sunt eu...iar cand iubesc ceva raman loial pana la final.