Norii grei de plumb se lasa in amurg aducand cu ei fulgi mari de catifea alba care cad catre pamant,parca dansand mirific un dans special,stiut doar de ei. Vantul incepe a-i purta de ici colo facand tot peisajul sa para dintr-un basm. Padurea cea inleminta,fara de frunze se lasa acoperia de aceasta panza de matase alba.Brazii, vesnicii strajeri ai acestor locuri raman mandrii purtandu-si culoarea cea verde.Dar si ei asteapta sa fie impodobiti de aceasta minunata panza alba cazuta din imensul si maretul cer. Din departari,intre dealurile cele albite se zareste o luminita portocalie care paleste usor printre copaci. Un fum se inalta usor din horn. O casa! O casa parca din povesti. O casuta din lemn asezata parca strategic intre aceste dealuri. Langa aceasta casuta parca uitata de lume se zaresc si doi caini care privesc si ei bucurosi jocul minunat al fulgilor de zapada. Mai sar dupa cate unul incercand sa il prinda,mai latra din cand in cand si se rostogolesc prin zapada moale. La geam,sta o fetita care abureste geamul usor,desenand mai apoi pe el diferite lucruri. Usor usor,ma apropii. O voce calda dinauntru o striga,iar fetita fuge cu un zambet larg de langa fereastra.
Cu cat ma apropiu mai tare simt o mireasma de scortisoara,nuca si paine proaspata. Ma uit pe fereasta si iata... in tocul usii sta un batran cu o barba alba si cu parul alb parca nins de atata vreme. Cu o fata linistita,cu riduri fine si cu un zambet placut. Avea un pulover cu niste romburi si o chitara in spate.El tine in mana si o tava plina cu cozonac si turta dulce.Fetita merge si il imbrastiseaza,dupa care isi ia o felie de cozonac. Batranul paseste incet spre camera asezandu-se mai apoi pe un scaun balansoar de langa semineu. Puteam auzi cum trozneau lemnele care ardeau in el,si caldura placuta ce o emana. Isi scoate incet chitara dupa care isi pocneste degetele si striga pe cineva. Din cealalta camera vin inca doi copii,un baietel si o fetita. Cei 3 se aseza in fata semineului uitandu-se cu ochii mari la chitara si asteptand spectacolul.
Batranul incepe sa cante. Sunetul corzilor imi incalzea tot corpul. Cateva lacrimi au dat curs emotiilor simtite.Ma uit si ascult atent. Apoi intr-o fractiune de secunda imi aduc aminte de tot. Acel batran...aceasta casa,acei copii. Tot ce vad,tot ce simt face parte din mine. Sunt eu. Sunt eu cu cei trei nepotei ai mei. Atunci inchid usor ochii lasand ca fulgii reci de zapada sa imi atinga fata. Locul acesta e casa mea. Locul unde inca cineva se mai gandeste la mine. Imi deschid ochii si privesc inca o data. Batranul zambea uitandu-se la mine de ceva timp. Am inceput sa plang de fericire si am disparut printre fulgii de zapada devenind una cu ei si lasandu-ma purtat de vant peste dealuri,campii si rauri. Eram in sfarsit liber. Liber fiindca mi-am implinit visul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu