Inimă,îți aduci aminte? E puțin nostalgic acest moment și în același timp îmi trezește în mine o stare de melancolie.
Nu am vorbit de mult timp. Am fost atât de prins cu noile lucruri ce s-au intâmplat încat părea că am uitat complet de tine. Dar nu e așa. Nu am uitat nici o clipa. De asta acum,când încep să îmi amintesc mă cuprind aceste stări. Am trecut prin așa de multe încercări și probleme împreuna. Ai suferit mereu alături de mine și mereu ai rămas singura care avea încredere pâna la capat în mine. Îmi redai mereu și mereu puterea de a putea vedea lucrurile și din alte unghiuri. Știu că te-am făcut să suferi mult și nu știu de câte ori,de acum încolo o voi mai face-o.Te-am mințit de atâtea ori că va fi bine iar în final totul se distrugea. Am greșit mult față de tine și față de Dumnezeu,cel care mi te-a dăruit. Nu am înteles pe deplin cum funcționeaza această putere a ta de a mă ierta mereu și mereu. Apoi mi-am dat seama că fiind una cu tine acest lucru e posibil. Dacă eu nu pot să mă iert pe mine însumi de greșelile ce le fac,cum pot să mai progresez? E logic. Și chiar de tu,inimă, mă vei condamna mai mult decât trebuie,nu uit că Dumnezeu e mai mare decât tine inimă. Dar nu de asta am venit să vorbesc cu tine. Am venit să rup acest așa zis blestem dintre noi. Vreau să încep prin a face primul acești pași pentru a ajunge la tine. Nu uit că din tine inimă,vin sentimentele mele cele mai sincere și pure,curate ca lacrima și nepătate de vreun alt fel de gânduri. Dar mai știu că tot din tine,vin și cele mai sumbre și negre sentimente. De aceea sunt aici. Să încep să lupt pentru a nu mai lăsa astfel de sentimente să iasă la iveala. Să te scap de aceste poveri. Am încercat să îndepartez orice urmă de ură din tine ca să pot ajunge la un nivel și mai înalt. Probabil că lumea nu poate crede așa ceva. Cum adică să scapi de toată ura ? Nu se poate așa ceva. Asta e concepția lor și cât de greșită poate fi.Ei nu pot vedea mai departe fiindcă au încă acea ură în inima lor.
Ei nu pot auzi strigătul disperat al inimii lor ce îi imploră în privința acestor sentimente negative. Totuși,exista și speranță.
Nu e nimic pierdut încă la fel ca și in cazul meu. Așa că pornesc în această călătorie în adâncul inimii mele ca să găsesc și mai multe lucruri ce pot fi schimbate în bine,iar de găsesc lucruri bune,să le fac și mai bune. Așa că ăsta, e doar începutul dragii mei.
Nu am vorbit de mult timp. Am fost atât de prins cu noile lucruri ce s-au intâmplat încat părea că am uitat complet de tine. Dar nu e așa. Nu am uitat nici o clipa. De asta acum,când încep să îmi amintesc mă cuprind aceste stări. Am trecut prin așa de multe încercări și probleme împreuna. Ai suferit mereu alături de mine și mereu ai rămas singura care avea încredere pâna la capat în mine. Îmi redai mereu și mereu puterea de a putea vedea lucrurile și din alte unghiuri. Știu că te-am făcut să suferi mult și nu știu de câte ori,de acum încolo o voi mai face-o.Te-am mințit de atâtea ori că va fi bine iar în final totul se distrugea. Am greșit mult față de tine și față de Dumnezeu,cel care mi te-a dăruit. Nu am înteles pe deplin cum funcționeaza această putere a ta de a mă ierta mereu și mereu. Apoi mi-am dat seama că fiind una cu tine acest lucru e posibil. Dacă eu nu pot să mă iert pe mine însumi de greșelile ce le fac,cum pot să mai progresez? E logic. Și chiar de tu,inimă, mă vei condamna mai mult decât trebuie,nu uit că Dumnezeu e mai mare decât tine inimă. Dar nu de asta am venit să vorbesc cu tine. Am venit să rup acest așa zis blestem dintre noi. Vreau să încep prin a face primul acești pași pentru a ajunge la tine. Nu uit că din tine inimă,vin sentimentele mele cele mai sincere și pure,curate ca lacrima și nepătate de vreun alt fel de gânduri. Dar mai știu că tot din tine,vin și cele mai sumbre și negre sentimente. De aceea sunt aici. Să încep să lupt pentru a nu mai lăsa astfel de sentimente să iasă la iveala. Să te scap de aceste poveri. Am încercat să îndepartez orice urmă de ură din tine ca să pot ajunge la un nivel și mai înalt. Probabil că lumea nu poate crede așa ceva. Cum adică să scapi de toată ura ? Nu se poate așa ceva. Asta e concepția lor și cât de greșită poate fi.Ei nu pot vedea mai departe fiindcă au încă acea ură în inima lor.
Ei nu pot auzi strigătul disperat al inimii lor ce îi imploră în privința acestor sentimente negative. Totuși,exista și speranță.
Nu e nimic pierdut încă la fel ca și in cazul meu. Așa că pornesc în această călătorie în adâncul inimii mele ca să găsesc și mai multe lucruri ce pot fi schimbate în bine,iar de găsesc lucruri bune,să le fac și mai bune. Așa că ăsta, e doar începutul dragii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu