Ai pierdut vreodata un lucru important pentru tine? Ai simtit acea durere care vine din pierderea acelui ceva?
Daca da,tu si cu mine suntem capabili sa ne intelegem. Dar nu ma refer la pierderea unui obiect sau lucru material,ci la pierderea unei persoane importante. Nu mai conteaza calea prin care ai pierdut-o,conteaza ca ai pierdut-o. Simti...cum incet incet,amintirile cu ea iti umplu mintea,simti cum incepi sa te simti singur,corpul iti tremura incontrolabil si imediat izbucnesti in plans.
Nu e ceva ce poti controla. Plangi,plangi.....si nu te poti opri. Ai vrea sa faci orice..si ai face orice ca sa o castigi inapoi. Din pacate unele persoane nu le mai poti avea. Odata ce s-au dus...duse raman. E un lucru dureros ca cineva sa se alipeasca si sa indrageasca asa de mult o persoana care mai apoi ,pleaca. Si ma refer in sensul ca te lasa balta. In sensul ca o pierzi fiindca ea nu mai vrea sa iti fie alaturi. Nu ai nici un drept sa o judeci,in fond e alegerea ei. Dar durerea? Durerea cui ramane?
Mereu celui care ii pasa mai mult. De ce noi oamenii facem aceste lucruri constient? Stim cum e,stim unde duce o astfel de chestie si totusi o facem. Stim cum e suferinta din a pierde ceva si totusi o lasam voluntar de noi sa o experimenteze si altii atunci cand alegem sa ,,plecam din viata lor". De ce sa fim asa?
Cunoastem bine acea durere,tu si eu. Eu vreau sa fac primul pas in a opri asta. Nu mai vreau ca si altii sa treaca prin aceleasi dureri care am trecut eu. Nu vreau sa stie cum e sa pierzi in viata o persoana la care tii atat de mult. Scriu aceste randuri,plangand si gandindu-ma la acea persoana care eu....eu am pierdut-o. Si nu e numai ea. Sunt atat de multe. As vrea sa opresc asta acum dar sunt constient ca eu ca si om,nu pot face asta. Pot opri doar cateva persoane si pe o anumita perioada de timp ca sa nu simta aceasta durere...dar nu pot opri asta definitiv. In cele din urma si acele persoane vor simtii cum e sa pierzi...si vor suferii. Vor plange cum am plans si eu. Exact de asta eu,vreau sa le fiu alaturi cand asa ceva se va intampla.Nu vreau sa se simta singure ci vreau sa le ajut sa poata trece peste. Cunoscandu-ma pe mine,le pot intelege durerea ce va veni la un moment dat peste ele si atunci voi dovedi ca sunt un prieten adevarat . O persoana ce nu va pleca niciodata si va ramane mereu. Eu...eu sunt diferit de altii si atunci vor vedea asta cu adevarat. Pana atunci haideti sa incercam sa facem toti asta. Sa oprim acest curs de suferinta. Sa incercam sa il diminuam. Nu plecati din viata persoanelor care va considera motivul lor de a traii. Ramaneti-le aproape si ajutati-le cum puteti. Plangeti cu ele si radeti cu ele. Orice a-ti face nu le lasati in aceasta lume rea si sumbra,singure!
Mergand pe strada,stand intr-un parc sau efectiv interactionand cu altii,observ cat de inchisi sunt oamenii in ei insisi. Cat de apasati sunt de durerile lor,de probleme si ganduri. Intotdeauna cea mai usoara cale ,li se pare faptul de a se inchide in spatele unor sentimente false si chiar incercand sa se convinga pe ei ca asta simt cand de fapt nu ar vrea niciodata sa simta acele lucruri sau sa fie asa.
Sunt oameni diferiti,care poarta doar o masca sau sunt oameni care au sute. Am incercat sa inteleg situatiile si am tras si niste concluzii in urma acestora.
Oamenii se tem. Nu toti,dar majoritatea se tem. De ce se tem?
De faptul de a fi pusi la zid.De faptul de a fi judecati si neintelesi aleg sa poarte diferite masti. Dar asta nu e solutia.
Eu unul,observ si imi dau seama cand cineva poarta o masca. Ma doare cand vad asta. Ma doare atat de tare.
Ma doare fiindca eu vad dincolo de acea masca si vad ce potential are acea persoana,ce ar putea sa devina daca ar renunta la acea masca. Vad inima ei desi nu o pot intelege in totalitate fiindca asta doar Dumnezeu poate face dar totusi o vad. Simt sentimentele ei...si vad ceea ce e bun in ea.
Era un timp cand si eu purtam masti. Le purtam datorita durerii ce era adanca in inima mea. Dar la un moment dat s-a produs ceva in mine ce m-a facut sa constientizez ca nu vreau sa fiu asa. M-a facut sa inteleg ca nu e calea cea buna si ca nu vreau sa aleg sa fiu ca restul folosind o masca. Vroiam sa fiu sincer,vroiam sa fiu deschis si nu vroiam sa port masti pentru a masca ceea ce simt cu adevarat. A fost greu la inceput,foarte greu. Dar ceea ce m-a ajutat sa contiunui a fost vointa puternica. Apoi au contribuit si oamenii putin cate putin care observau diferenta dintre mine si altii care erau falsi.
Asa ca oricine ai fi,atunci cand ma cunosti da-ti jos masca. Vei fi oricum doar tu cu mine,iar eu voi intelege. Nu are rost sa porti o masca in fata unei persoane care candva a purtat si el sute.Nu are rost sa te dai cine nu esti cu adevarat in fata unuia care a incercat sa schimbe ceea ce altii incercau sa il faca sa creada despre el. Nu are rost sa te comporti cu mine ca si cu restul fiindca eu,nu sunt ca restul. Visul meu,scopul meu a fost ca eu sa devin DIFERIT de toti.
Vreau sa readau oamenilor speranta sa le renasc iubirea in inimi si sa sa scot ce au mai bun in ei. De ce sa fim falsi? De ce sa sa nu spunem exact ce simtim? De frica ca nu veti fi intelesi? Nu! Incercati-ma! O sansa,o data,dati-va mastile jos si priviti-ma exact asa cum sunteti in ochi. Veti vedea ceva ce nu credeati ca e posibil sa vedeti. Aveti putina incredere si renuntati la ceea ce nu vreti sa fiti cu adevarat. Priviti dincolo de toate chestiile rele. Eu voi fi acolo pentru voi,dar mai intai trebuie sa ajungeti acolo! Am incredere ca va veni un timp cand toti vom fi fara masti. Cand toti nu ne vom mai ascunde. Cand toti ne vom iubi si vom fi un intreg. Pana atunci,pana cand acel timp va veni trebuie sa invatam de pe acum sa o facem!
Azinoapte am avut un vis. Un vis atat de profund,un vis din care am inteles niste lucruri.
Eu,intr-o incapere, discutam cu persoana iubita. Din vorba in vorba discutia merge spre rau si pare ca nimic nu se poate salva. Dar exact in acel moment cand inima mea,cuprinsa de durere credea ca nu mai poate,exact in acel moment ,,EA" imi rosteste niste cuvinte.
Ele sunau asa : Cheia inimii mele esti tu! dupa care a plecat.
Am stat si m-am gandit....m-am framantat si am plans pana cand mi-am dat seama de un lucru.
Cheia poate deschide inima,dar totdata o poate si inchide.
Daca cheia inimii ei,sunt eu inseamna ca daca o pot deschide la fel o pot si inchide. Atunci am inteles.
In cea mai mare pare depinde de mine cum am grija de aceasta cheie. Ce fac cu ea? Voi deschide sau voi inchide mereu si mereu. Intr-un fel asta a fost o sansa indirecta data de ea. M-am bucurat enorm fie si pentru atat,chiar daca ea a plecat. E ca si cum mi-a lasat mie ceva foarte important iar rezultatul final depinde de mine. Ce voi face si cum voi folosi acea cheie. Noi suntem asemanatori cu niste chei in lumea asta. Putem deshide inimile oamenilor sau le putem inchide. De asemenea avem si proprile noastre chei,ale inimii noastre pe care uneori le folosim sau pe care le daruim altora pentru a le folosi. A fost un vis extrem de interesant si nu puteam sa nu scriu despre asta. Am invatat ceva chiar si cand dormeam. Intr-un fel inima mea a simtit fericirea dar a simtit si durerea din acele cuvinte. In final,visele de noapte raman vise de noapte. Ele vin din gandurile oamenilor si din sentimente profunde. Uneori nu au nici o legatura cu realul dar sa nu uitam un lucru. Ele pot deveni o astfel de legatura.
Inspirat azi de un prieten drag si special mie m-am hotarat sa scriu in aceasta seara despre dorinte si necesitati.
Cu totii avem dorinte in viata,iar ele sunt diferite de la om la om. Si bineinteles la fel de bine avem cu totii necesitati. Ideea pe care vreau sa o scot in evidenta e urmatoarea: Ce e mai important? Dorintele sau necesitatile?
Ca sa intelegem mai bine haideti mai intati sa vedem ce inseamna aceste doua lucruri si o sa incepem cu:
DORINTELE!
Ce sunt dorintele? Dorintele sunt intr-un cuvant lucrurile de care nu avem neaparata nevoie pentru a supravietuii ci doar le vrem pentru a ne simti bine. Ele nu ne sunt indispensabile vietii dar totusi le vrem. De ce? Deoarece noi oamenii vrem sa ne bucuram si sa fim fericiti. Dar nu toti gandesc asa. Multi isi doresc lucruri de care nu au nevoie doar pentru a fi in pas cu lumea sau pentru simplul fapt de a iesii in evidenta si pentru a se mandrii.
Nu e gresit sa avem dorinte,dar acestea trebuie sa fie rezonabile si calculate.
Destul cu dorintele sa trecem la NECESITATI!
Necesitatile dupa cum se si numesc sunt ceva necesar de care depinde viata noastra si bunul mers al ei.
Depindem de ele si ne sunt vitale. Pe langa dorinte aceste lucruri sunt mult mai importante,de fapt sunt atat de importante incat nici nu se pot compara cu o dorinta.
Bineinteles acum ma refer la dorinte de tip fizic unde oamenii pur si simplu sar in prostia extravagantei.
Exista si alte timpuri de dorinte care nu pot fi catalogate drept mofturi. Acelea sunt dorintele sincere ca ceva bun sa se intample,sa se vindece o persoana draga,sa se impace parintii,sa se intoarca la tine persoana iubita si asa mai departe.Acestea sunt dorinte nevinovate conduse de sentimente sincere.
Si daca tot am ajuns aici ,azi mi-am dat seama inca o data de un lucru extrem de important.
Eu,am o persoana draga mie,pe care o iubesc enorm dar pe care ,,cred" ca am pierdut-o. Astazi mi-am dat seama ca ,,EA" nu e pentru mine o simpla DORINTA. A devenit ceva mult mai special. Nu doar imi doresc sa o recastig sau sa o am alaturi din nou. Ea,pentru mine a devenit o NECESITATE.
E ceva mult mai mult decat o simpla dorinta. E ceva fara de care nu vreau sa traiesc si nu pot traii ,,fericit" Mi-am dat seama cat de importanta poate ajunge o persoana si am invatat sa vad adevarata valoarea a ei.
Plangeam! Imi aduceam aminte de toate momentele care m-au facut sa ajung azi cine sunt si sa imi dau seama ce e acest minunat sentiment si anume ,,Iubirea"
Am trecut prin multe lucruri si acesti ochi ai mei au observat si au inceput sa inteleaga ca atunci cand ajungi sa iubesti cu adevarat nimic nu poate sa te faca sa renunti.
Am inceput sa vad diferenta uriasa dintre iubirea adevarata si cea falsa.Dintre niste simple pasiuni si adevarate sentimente de iubire. Si da plangeam fiindca am mai vazut si ca nu multa lume stie sa iubeasca. Multi traiesc o iluzie cum ca ar iubii si se mint singuri cand cred ca traiesc o iubire cand de fapt e o simpla pasiune ce vine si trece.
Iubirea adevarata e diferita. Ea nu pleaca din inima celor care o simt. Ea ii motiveaza in fiecare moment al vietii lor sa lupte pentru persoana draga. II ridica de jos si nu ii lasa sa renunte. Si nu mai e vorba aici de ,,merite" Din momentul in care iubirea se naste deja raspunsul e evident ca DA,merita!
Sunt multi care sunt raniti sau efectiv se considera mult prea nemerituosi pentru a primii o iubire sincera si adevarata.
Cei care simt asta ar trebuii sa priveasca putin mai adanc in fiinta care le arata o astfel de iubire. O iubire adevarata se demonstreaza in timp si se arata prin fapte. O inima care iubeste cu adevarat,e greu de indepartat exact ca si titlul acestei postari. Orice lucru sau persoana din lumea asta care ar incerca sa distruga o astfel de inima nu ar reusii. Fiindca acelei inimi,iubirea ii da putere,ii da aripi si reuseste sa zboare peste probleme si depaseste orice obstacole ar aparea in calea ei. Pentru ce? Raspunsul e evident.Pentru persoana pe care o iubeste.
Timpul si rabdarea vor juca un rol important in acest sens. In timp se poate arata o astfel de iubire sincera si cu rabdarea poti astepta acea persoana pe care o iubesti. Iar cand spun ,,astepta" ma refer in toate sensurile. O astepti sa vada diferenta dintre iubirea adevarata si cea falsa,o astepti sa vada ca intr-adevar o iubesti,o astepti sa poata trece peste gandul care o face sa creada ca nu ,,merita" , o astepti sa isi faca ordine in ganduri si o nu in ultimul rand o astepti pentru ca TU ,ai incredere in ea.
Nu mereu acea persoana pentru care astepti va venii. Asta doare enorm. Dar orice ar fi,daca iubesti nu iti vei pierde speranta nici pentru o clipa. Daca esti convins ca nimeni altcineva nu o va iubii cum o faci tu atunci e imposibil sa renunti. Eu,personal nu vreau sa pierd persoana pe care o iubesc,nu vreau sa ma dau batut chiar daca ar fi sa stau si sa astept fara ca ea sa se intoarca. Si din nou intrebarea ,,De Ce"? Deoarece acea persoana e ceva Special pentru mine. E ceva mai mult decat important pentru mine si imi pasa enorm.
Am puterea sa exprim astfel de sentimente fiindca las inima mereu sa vorbeasca. O las sa spuna deschis ceea ce doreste. Am gresit de prea multe ori...si am facut-o sa sufere.
I-am spus mereu ca nu va mai suferi si ca odata si odata va venii acea persoana care o va repara. O data ce aceasta persoana a aparut am decis sa fie ultima. Asa ca de asta lupt pentru ea,lupt pentru noi.... E tot ce am acum in inima,e tot ceea ce poate sa schimbe ceva asa ca inima mea iubeste cu adevarat si acum rectific titlul, e imposibil de indepartat!
