vineri, 6 mai 2016
Visul devine realitate
Din momentul in care ne-am nascut se deschide o carte. O carte aparte. O carte figurativ vorbind. In ea incepe sa sa scrie povestea fiecaruia in parte. La inceput fiind prea mici ca sa scriem in ea ne-o scriu altii,cum ar fi parintii,rudele sau alte persoane. Pe masura ce crestem,incepem sa citim in ea si sa vedem cum am ajuns pana in acel moment. Apoi incepem sa fircalim si noi cate putin cate putin dar inca nu suntem competenti pe deplin pentru a scrie in ea. Nu avem inca caligrafia corecta,asezarea in pagina si nici semne de punctuatie. Odata ce invatam sa scriem trebuie sa exersam mereu ca sa putem scrie frumos sa incepem sa punem corect semne de punctuatie si sa nu gresim de prea multe ori. Dar si atunci, ii lasam pe altii sa ne scrie in acea carte ajungand sa credem ca vor face ceva bun. Ii lasam sa ne muradreasca foi din aceasta carte iar cand ajungem si le vedem uneori...tot ce mai poti sa faci e sa rupi acea foaie. Si doare cand faci asta. Cu fiecare foaie rupta parca se rupe ceva si din tine. Cu fiecare foaie mazgalita,cartea parca incepe sa ti se para distrusa si sa crezi ca nu mai poti face nimic cu ea. Incepi sa o arunci,sa o consideri din ce in ce mai nevaloroasa, o zgarii si o tratezi tot mai mult cu nepasare,neavand in vedere ca mai ai multe pagini albe care inca nu s-au scris. Te uiti doar la putinele pagini de la inceput care au fost mazgalite sau rupte.In cele din urma ajungi sa te doara si sa plangi. Lasi cartea la indemana oricui iar persoanele o gasesc dar de cele mai multe ori o gasesc cele rele. Si continua sa iti murdareasca foi din ea iar tu, la un moment dat ajungi sa crezi ca nimic nu mai poate fi indreptat si ca tot ce mai ai de facut e sa arunci cartea.Sa o distrugi. Nu v-ati dat seama inca despre ce carte vorbesc?
E cartea vietii voastre. Exact asa este si in realitate. In viata voastra vin si pleaca diferite persoane.Daca le lasati pe toate sa va scrie sau sa va rupa pagini din ea,ajungeti sa suferiti,sa va faceti rau voua insiva iar in cele din urma pentru cei slabi care nu mai rezista si cred ca nu mai exista nici o speranta sigura solutie care li se pare ca ar ajuta e sa isi ia viata. Dar oare asa sa fie? Sa nu mai existe nici o sansa?
Oricat de mazgalita ar fi nu conteaza asta. Inceputul niciodata nu e roz la nici o poveste.Pe masura desfasurarii unei povesti exista intamplari fericite sau nefericite. Exista chestii rele,chiar uneori din care crezi ca nu se mai poate sfarsii bine. Dar povestile sunt scrise de oameni care dau interpretari fixe iar unele povesti au final tragic unde tu ,ca si cititor nu poti schimba nimic.
Dar cartea in care tu scrii,povestea vietii tale e diferita. Tu poti schimba tot ce nu vrei sa se intample. Si inca nu uita ce ziceam. Mai sunt mult mai multe foi albe care nu s-au scris inca. Daca crezi ca nu esti inca in stare sa scrii mai departe singur fiindca exista prea multa durere,cauta persoana potrivita care iti va arata ca nu isi va bate joc ca celelalte. Care poate sa iti scrie si care sa te invete din nou sa o faci si tu. Scrie-ti impreuna. Va fi mai usor. Trecutul ramane in urma. Pana la urma nu conteaza atat de mult inceputul ci sfarsitul. Finalul trebuie sa fie unul fericit. Orice ar fi fost si oricat de greu ar fi fost esenta unei povesti consta in punctul culminant si final. Si pana la urma aici nu vorbim de o poveste imaginara ci de una reala. E vorba de viata. De alegeri si de oamenii potriviti care te pot ajuta.
Trebuie sa existe iubire intre oameni ca sa se poata face asta. Trebuie sa existe intelegere ca sa se poata realiza asta.
Eu,asa am vazut viata inca de mic. Si am inceput sa aleg persoanele ca sa pot crea aceste legaturi intre ele. Sa le pot ajuta,sa se ajute! Sa le arat cum vad lumea eu,iar apoi sa isi formeze un mod propriu real si adevarat al lor prin care sa vada si ei lumea. Acest vis al meu,de a fi diferit si a-i conduce spre aceasta cale a devenit un scop pentru mine. Acest scop astazi deja se implineste iar eu ii traiesc implinirea pe deplin. Si asta nu e sfarsitul povestii inca. Sunt enorm de multe de facut dar e doar inceputul a ceva frumos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu