,,Atunci cand leul rageste toate animalele incremenesc de spaima,iar cand se ridica toate ii fac loc sa treaca."
A trecut mult timp. Am trecut prin multe. La inceput am fost o persoana normala. O persoana care stia sa se bucure. Cu timpul,problemele,oamenii si alte lucruri au inceput sa ma afecteze din ce in ce mai mult. De ce? Fiindca eram o persoana sensibila. Eram o persoana sincera.Puneam suflet in orice.Pe langa faptul ca inca de cand eram in clasele primare am inceput sa pun multe la suflet,a urmat si liceul care a lasat amprente destul de adanci la vremea aceea, care m-au afectat o perioada si dupa ce am absolvit. Dupa cum stiti,in acest blog am scris o parte din multele lucruri prin care am trecut. Am creat acest blog cand ma simteam cel mai singur. Cand eram cel mai neputincios. L-am creat fiindca nu aveam cui sa spun tot ce am pe suflet. Simteam ca trebuie sa scriu. Ca trebuie sa ma descarc. Stiam ca odata ce voi incepe acest blog,multe persoane care vor citi nici nu ma vor cunoaste vreodata asa ca nu ma vor judeca. Dar ce vorbesc? Lumea poate gasi si crea din orice un motiv de ,,judecata". In fine,revenind la ideea principala,scopul acestui blog a fost sa nu ma mai simt chiar asa singur si sa pot sa ma descarc. Niciodata nu am facut-o in mod deplin aici fiindca am avut diferite ocupatii prin care sa las cate o parte buna din durere si suferinta. M-am apucat sa invat bucatarie,am invatat sa cant vocal,la chitara,sa ma inscriu in tot felul de proiecte si sa particip la diferite evenimente. M-am apucat de scris piese,de inregistrat, de invatat cum sa montez videoclipuri. Am avut si cateva concerte pe plan local. Am invatat sa joc baschet mai bine,am invatat sa apreciez natura mai mult si sa fac drumetii in padure. Am incercat diferite lucruri. Toate acestea ca sa pot sa ma deschid mai mult si sa ma descarc. Sufletul meu parca era mereu o bomba cu ceas.Apoi ultimii trei ani au fost cei mai cumpliti. Pe langa faptul ca luptam deja sa fiu altfel dinainte si aproape ca reusisem,acum aparuse ceva ce avea sa ma puna jos cu adevarat. In urma cu trei ani a aparut ,,ea". Persoana pentru care am scris in cele mai multe din postarile mele de aici.Persoana pentru care am compus si inregistrat piese intregi. Persoana in care...mi-am pus la acea vreme toata increderea. Nu a existat nimeni in viata mea careia sa ii fii daruit atata incredere cata i-am daruit ei. Si aveam si de ce. Nu a fost totul din prima. Dar a meritat fiecare gram de incredere pe care i l-am dat cu timpul. Clipele care au fost putine alaturi de ea au tinut pana acum.Energia ,puterea si iubirea care au creat-o a rezistat timpului si durerii. E adevarat,dupa plecarea ei...m-am imbolnavit de depresie. Am devenit o persoana foarte instabila,emotiile le traiam la extreme. Erau momente cand eram asa de ,,fericit" si energic ca multi credeau ca sunt putin nebun. Bine, putin mai mult.Iar cand eram trist,de obicei eram atat de deprimat incat vroiam sa ma sinucid. Traiam orice clipa la un nivel asa de extrem incat o mica atentie acordata si simteam ca am puterea de a face orice, iar o mica ignoranta ma facea extrem de trist si neincrezator.. Parea ca eram dependent de iubire si intelegere. Si asa era. Au fost cei mai tristi ani. Dar,in sfarsit a aparut acest ,,dar" pe care obisnuiam sa il folosesc inainte pentru a arata calea spre speranta, altora. Nu era niciodata un sfarsit de drum pentru cel ce eram inainte.Inainte cu mult. Acest ,,dar" imi arata mie insumi ca ceva sa produs in mod miraculos. Ceva sa schimbat brusc in viata mea. Puterea,vointa,curajul,ambitia incep sa imi revina din nimic...inapoi. Incep sa simt cum lupt din nou. Dar e ciudat. De data asta nu am pentru cine sa lupt. Am pierdut...si am acceptat. Am pierdut persoana cea mai draga mie. Dar parca acum nu consider a fi o pierdere fiindca eu am ales sa o pastrez mereu in inima mea. E cu mine si va fi mereu. Incep sa accept. Incep sa zambesc. Incep sa distrug aceasta depresie. A inceput lupta impotriva acestei boli cumplite. Lupta cu mine insumi. E finalul. Am ajuns la ultimul ,,boss" daca pot zice asa, pe care trebuie sa il distrug ca sa inving. Daca pana acum eram cu ochii inchisi figurativ vorbind si eram cuprins doar de intunericul durerii ce il vedeam,acum am deschis ochii din nou, dupa multa ,multa vreme. Am inceput sa imi misc corpul care zacea in tot acest timp intr-o lume letargica si beata de lacrimi. Asta e primul meu raget de putere dupa toti acesti ani. Toti cei care m-ati judecat,m-ati lasat deoparte,m-ati crezut slab ,fiti pregatiti! Nu vreau sa inteleaga cineva gresit...dar nu ma refer la o razbunare sau ceva de genu ci la faptul ca revin cu fericirea pe care ei credeau ca pot sa mi-o ia. Revin cu puterea si curajul de a face ceea ce ei nu au reusit sa faca.Mai e putin,doar putin si ma ridic. Ranile mi s-au inchis si port pe trup doar cicatricile adanci pe care le-am acumulat in multe lupte cu viata. Unele le acopar altele nu. Una dintre cele pe care nu vreau sa le acopar e cea din zona inimii. E cea la care chiar am ajuns sa tin. Chiar daca a durut la acel timp si a durut mult timp si dupa,a durut chiar si cand s-a vindecat...dar in spatele ei se afla cea mai minunata poveste de iubire neconditionata si pura din viata mea.Acolo e ,,ea" si va ramane mereu fata pe care o voi iubi. Aceste lucruri fiind spuse,sau scrise mai exact,tin sa spun ca e prima postare in care inima mea nu mai scrie fiindca e singura sau trista sau indurerata. Acum sunt si incep sa fiu EU cel de la inceput si vreau de data asta, chiar vreau sa fiu cea mai buna varianta a mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu