Amintiri

Imi aduc aminte de ziua in care am creat acest blog si am inceput sa scriu in el o parte din viata mea,sentimentele si lucrurile invatate in timp.Privesc in trecut si sincer nu am nici un regret pentru tot ce s-a intamplat,pentru tot ce am trait. Datorita acelor lucruri eu,am ajuns azi ceea ce sunt.Am suferit si m-au durut multe. Am vazut cum e aceasta boala grea.De asemenea am vazut si cum e singuratatea.Am trait iubiri false pana cand sa ajung sa cunosc ce inseamna iubirea adevarata. Am dat cu capul de pasiuni trecatoare si suferinte care nu isi aveau rostul.Am pierdut persoana pe care o iubeam cu adevarat. Am pierdut persoane dragi la care tineam. Toate aceste lucruri si evenimente m-au adus in acest punct.In toti acesti ani,am zambit si am ras cu adevarat de foarte putine ori.Dar sa stiti ca atunci cand o faceam,o faceam din toata inima.Traiam acel moment ca si cum ar fi mereu ultimul.Nu pot spune ca nu am simtit si acest sentimente de fericire in mine. Si de asemenea a fost suficient ca doar o singura data sa simt iubirea ca sa devin dependent de ea.Din pacate era sentimentul pe care nu il primeam desi aveam cel mai mare nevoie de el.Inima mea,incet incet a inceput sa inteleaga ca in lumea asta acesta e singurul lucru pentru care muncesti mai mult decat pentru bani.Am trait dezamagiri,am trait lovitura dupa lovitura...si totusi sunt inca in picioare. De ce?
Fiindca am pastrat trei lucruri in inima mea.
E vorba de Speranta,Vointa si nu in ultimul rand Iubire.
Acestea trei m-au adus pana aici! Cu acestea am reusit sa depasesc orice.
In momentul de fata am multe intrebari in mintea mea,multe lucruri la care vreau un raspuns.
Sunt un luptator si asta ma va ajuta sa gasesc raspuns la toate acestea.
Nu stiu daca voi mai iubi sau gasi pe cineva in care sa am incredere. Nu stiu daca voi mai daruii vreodata iubirea mea unei persoane. Nu stiu daca acea persoana e cea potrivita. Nu am de unde sa stiu. Tot ce stiu e ca ultima mea iubire mi-a lasat niste cuvinte in suflet,m-a facut sa iubesc din nou si am trait ceva special...ceva diferit,ceva ce as fi trait la infinit dar totusi a plecat. Cum as mai putea crede pe cineva care mi-ar marturisii o iubire? Momentan nu mai cred in aceste cuvinte. Daca am pierdut persoana care mi-a demonstrat ca pot avea incredere,care a folosit niste cuvinte cu un impact puternic asupra mea si m-a facut sa fiu sigur ca nu va pleca...la ce ma pot astepta de la alte persoane? 
Nu am putut renunta la ea...si adevarul e ca o iubesc. Dar am invatat ceva si mai de pret. Parca cineva imi tot aducea acest raspuns in minte pana cand l-am inteles.
O iubesti? O vrei inapoi? 
Primul raspuns e categoric ca da. Dar la a doua intrebare am stat putin si m-am gandit. Daca o vreau inapoi? Nu! Nu o vreau inapoi. Tot ce vreau e sa fie fericita. Daca langa mine nu a putut fi si nu am reusit sa o fac sa fie atunci tot ce imi doresc e sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca si sa o faca fericita. Asta e adevarata iubire. 
Voi fi intr-adevar fericit sa o stiu cu cineva care o va face fericita. 
Cat despre mine,eu sunt o persoana puternica. Iubirea ma defineste,e o parte din mine cum de altfel si ea va fi mereu o parte din mine. Inima mea e impacata cu gandul ca pot pleca mai departe stiind ca tot ce am pierdut e spre a devenii ceea ce voi devenii!