Imi aduc aminte de ziua in care am creat acest blog si am inceput sa scriu in el o parte din viata mea,sentimentele si lucrurile invatate in timp.Privesc in trecut si sincer nu am nici un regret pentru tot ce s-a intamplat,pentru tot ce am trait. Datorita acelor lucruri eu,am ajuns azi ceea ce sunt.Am suferit si m-au durut multe. Am vazut cum e aceasta boala grea.De asemenea am vazut si cum e singuratatea.Am trait iubiri false pana cand sa ajung sa cunosc ce inseamna iubirea adevarata. Am dat cu capul de pasiuni trecatoare si suferinte care nu isi aveau rostul.Am pierdut persoana pe care o iubeam cu adevarat. Am pierdut persoane dragi la care tineam. Toate aceste lucruri si evenimente m-au adus in acest punct.In toti acesti ani,am zambit si am ras cu adevarat de foarte putine ori.Dar sa stiti ca atunci cand o faceam,o faceam din toata inima.Traiam acel moment ca si cum ar fi mereu ultimul.Nu pot spune ca nu am simtit si acest sentimente de fericire in mine. Si de asemenea a fost suficient ca doar o singura data sa simt iubirea ca sa devin dependent de ea.Din pacate era sentimentul pe care nu il primeam desi aveam cel mai mare nevoie de el.Inima mea,incet incet a inceput sa inteleaga ca in lumea asta acesta e singurul lucru pentru care muncesti mai mult decat pentru bani.Am trait dezamagiri,am trait lovitura dupa lovitura...si totusi sunt inca in picioare. De ce?
Fiindca am pastrat trei lucruri in inima mea.
E vorba de Speranta,Vointa si nu in ultimul rand Iubire.
Acestea trei m-au adus pana aici! Cu acestea am reusit sa depasesc orice.
In momentul de fata am multe intrebari in mintea mea,multe lucruri la care vreau un raspuns.
Sunt un luptator si asta ma va ajuta sa gasesc raspuns la toate acestea.
Nu stiu daca voi mai iubi sau gasi pe cineva in care sa am incredere. Nu stiu daca voi mai daruii vreodata iubirea mea unei persoane. Nu stiu daca acea persoana e cea potrivita. Nu am de unde sa stiu. Tot ce stiu e ca ultima mea iubire mi-a lasat niste cuvinte in suflet,m-a facut sa iubesc din nou si am trait ceva special...ceva diferit,ceva ce as fi trait la infinit dar totusi a plecat. Cum as mai putea crede pe cineva care mi-ar marturisii o iubire? Momentan nu mai cred in aceste cuvinte. Daca am pierdut persoana care mi-a demonstrat ca pot avea incredere,care a folosit niste cuvinte cu un impact puternic asupra mea si m-a facut sa fiu sigur ca nu va pleca...la ce ma pot astepta de la alte persoane?
Nu am putut renunta la ea...si adevarul e ca o iubesc. Dar am invatat ceva si mai de pret. Parca cineva imi tot aducea acest raspuns in minte pana cand l-am inteles.
O iubesti? O vrei inapoi?
Primul raspuns e categoric ca da. Dar la a doua intrebare am stat putin si m-am gandit. Daca o vreau inapoi? Nu! Nu o vreau inapoi. Tot ce vreau e sa fie fericita. Daca langa mine nu a putut fi si nu am reusit sa o fac sa fie atunci tot ce imi doresc e sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca si sa o faca fericita. Asta e adevarata iubire.
Voi fi intr-adevar fericit sa o stiu cu cineva care o va face fericita.
Cat despre mine,eu sunt o persoana puternica. Iubirea ma defineste,e o parte din mine cum de altfel si ea va fi mereu o parte din mine. Inima mea e impacata cu gandul ca pot pleca mai departe stiind ca tot ce am pierdut e spre a devenii ceea ce voi devenii!
Iata-ma din nou. Acelasi eu,neschimbat,plin de amintiri si incercat de multe lucruri grele.Dar inca sunt aici si cred ca asta e cel mai important lucru. Se pare ca lunga mea calatorie nu s-a sfarsit inca. Inca alerg in cautarea acelui lucru de care am nevoie. Inca sper,in fond e singurul lucru ce ramane,speranta. Ea spera impreuna cu celelalte lucruri si le da un sens. Totusi am luat o noua decizie. Si nu,nu e legata de speranta ci de iubire. In cautarea si continuua observare pe care o fac mi-am dat seama de mai multe lucruri. Probabil ca si unii dintre voi v-ati dat seama.Oamenii nu mai stiu sa iubeasca. Efectiv nu mai sunt capabili sa distinga iubirea. Am ajuns intr-un punct extrem de trist al acestei lumi. Sa traim si sa vedem cu ochii nostrii cum isi bat joc de iubire. Cum o pun intr-o lumina proasta si ii fac pe altii sa creada ca e un lucru complicat ca e un lucru rau ca e ,,imposibil".Am observat asta de mult timp si asa cum spuneam am trait cu speranta ca poate ceva se va schimba. Iata ca timpul a trecut si situatia nu s-a schimbat deloc,ba din contra s-a inrautatit. Ma doare.Ma doare sa stiu ca singurul sentiment ce il am in mine si ma caracterizeaza e tratat asa. Ma doare sa stiu ca oamenii il folosesc atat de usor si nu il inteleg. Ma doare sa ii vad cum se joaca cu el,iar apoi il arunca.De asemenea m-am saturat si am obosit sa stau si sa sper doar.Am decis sa vin in salvarea acestui sentiment. I-am auzit chemarea inca de demult dar nu am facut nimic. Probabil nici nu am fost suficient de puternic.Dar acum,acum ma simt puternic. Cineva...pe care l-am pierdut ultima data m-a facut sa devin asa. Durerea care am trait-o si o traiesc inca din pierderea aceea ma urmareste si ma tine puternic.Am de gand sa opresc aceasta bataie de joc atat cat depinde de mine. Sa protejez iubirea cu aceste 2 brate ale mele. Sa o tin strans la pieptul meu si sa nu o mai las ca altcineva sa isi bata joc de ea. Atat cat depinde de mine si de ceea ce eu pot face.Iar ceea ce pot face eu,e sa imi inchid inima fata de orice fata si sa nu mai cred vorbe oricat de frumoase si sincere ar fi. Acel cineva pe care eu l-am pierdut....a avut toata increderea mea. Puteam miza pe ea,ca nu ma va lasa.Am avut incredere cum nu am avut in nimeni. Cuvintele ei,faptele ei,totul imi arata ca va fi langa mine si nu ma va lasa vreodata. Si totusi...
Daca si astfel de persoana a plecat,atunci e clar. Daca persoana pentru care as fi mizat tot si am crezut ,am avut sperante...a plecat si m-a lasat nepasandu-i de tot ce insemnam noi doi...atunci cum ar putea inca sa mai ajunga cineva la inima mea?
Oamenii nu stiu sa iubeasca. M-am obosit sa aud ,,Te iubesc" cand nici macar nu stiu ce inseamna. Nu credeam ca voi spune asa ceva vreodata dar am obosit sa aud acel cuvant. Nici nu te cunosti bine cu cineva si deja spui ,,te iubesc". Oricat de bune intentii si oricat de sincere ar fi sentimentele cuiva,e strict decizia si parerea mea. Nu voi mai crede. Cine iubeste cu adevarat lupta si va trebuii sa simta pe pielea lui ca intr-o relatie ambii sunt si trebuie sa fie niste luptatori. Luptatori care lupta impreuna ca si o echipa nu impotriva.Cine iubeste cu adevarat va lupta si nu va renunta...asa cum eu lupt. Nu conteaza sansele. Aici nu vorbim de sanse sau procente.Vorbim de spiritul acela de luptator,de persoana care vrea ceva,de vointa si iubire adevarata. Asa ca pana ce nu treci prin toate chestiile astea si nu simti,nu ai cum sa intelegi sau sa stii ce este iubirea adevarata si astfel nu stii cum sa lupti pentru ea.
Dar sunt sigur de asemenea ca va exista un timp,in care oamenii se vor putea intelege si iubii cu adevarat unii pe altii. Pana atunci suntem niste luptatori in lumea asta!
