Nu stiu cu ce as putea incepe. A trecut mult timp de cand nu am mai scris aici. S-au adunat multe sentimente de-a lungul acestui timp. Am trait dezamagiri dar am trait si reusite. Am avut momente de fericire pe care credeam ca nu le voi mai avea si credeti-ma,au depasit cu multe orice suparare sau sentiment negativ.Acum ca tot m-am decis sa scriu,vroiam sa va impartasesc unele amintiri care au revenit si au tot revenit pe parcursul acestui interval de timp.Sunt amintiri care abia acum se elucideaza in mintea mea. Sunt chestii care doar acum le pot intelege. Sunt chestii care au avut un impact mare in viata mea si care daca nu s-ar fi intamplat,probabil ca si acum as fi fost pierdut in lumea asta muribunda.
Cu ce as putea incepe? Am atatea de spus...
Incep cu un ,,mi-e dor". De ce mi-e dor? In nici un caz de stilul de viata care il aveam. Mi-e dor de anumite persoane care au facut parte din viata mea la un moment dat.
Mi-e dor de clipele care m-au dus pana sus in vazduh ,care m-au facut sa ma simt cum nu ma simtisem vreodata.
Vroiam sa salvez persoanele pe care le iubeam. Dar cum sa salvezi pe cineva care nu vrea sa fie salvat?
Cum sa salvezi pe cineva care nu stie de ce are nevoie de salvare?
Am facut diferenta dintre iubire adevarata si cea falsa.
Se pare ca intr-un final,trebuia oarecum sa sufar asa ca sa imi dau seama ca oamenii te folosesc doar pentru scopurile lor egoiste,dupa care te arunca si uita,uita cu adevarat de tine.
Refuz sa cred ca am fost folosit vreodata,dar se pare ca adevarul e greu de acceptat.
Din pacate,exact persoana la care nu ma asteptam sa o faca,a facut-o. Persoana care azi,a uitat tot ce am fost odata pentru ea,bineinteles daca ,,am fost" sau am insemnat ceva.
Dar inca o data ,cand iubesti ,astepti ca persoana respectiva sa fie fericita si asta e pe primul loc.
In orice caz,am reusit sa vad si sa trec cu toata puterea ramasa prin tot. Am devenit mai puternic si mai sigur pe mine. Acum,pierderea care am suferit-o m-a facut o persoana puternica. M-a facut mai tare sa urasc unele practici si obiceiuri doar fiindca si ele au contribuit la aceasta pierdere.
Am reusit sa vad dincolo de orice bariera omeneasca posibila.
Sa urasc toate practicile acestei lumi care doar te ruineaza si te afunda in triste,depresie si ura.
Iubire? Da,ea exista chiar daca tu nu o vezi sau o respingi. Chiar daca spui incontinuu ca tot ce e bun nu mai exista nu e asa. E doar tristetea din tine care incearca sa iasa afara respingand orice forma de speranta.
Oamenii cauta fericire in locuri gresite. In locuri unde doar ,,pare" ca o s-o gasesti.
Am inteles aceste lucruri intr-un final. Si vreau sa ma schimb. Vreau sa imi urmez aceasta cale care din nou,candva eram pe punctul de a o pierde.
Cine sunt eu? Ce sunt eu? Sunt un simplu om la fel ca toti. Nu sunt special cu nimic. Nu oamenii sunt speciali ci ceea ce ii face cu adevarat sa fie sunt faptele lor. Acelea sunt speciale.
Asta am decis ca vreau sa fac.
Sa fii diferit e greu.Dar merita din plin fiindca te vei simti liber si usurat de gandul ca trebuie sa faci ceva ce nu iti place doar de dragul de a fi acceptat de catre ceilalti.
In inchierea acestui material as vrea sa mentionez un detaliu care cel putin pentru mine e important.
Nu am uitat niciodata ultima mea persoana pe care am iubit-o si care ,desi a plecat uitand tot,mi-a lasat ceva ce nimeni altcineva nu a facut-o.
Mi-a dat cea mai buna lectie de viata pe care am putut sa o invat si anume, sa nu mai cred niciodata o persoana care imi va spune ca ma iubeste.Oricat de sincera ar parea si oricat de sentimentala ar fi,pana ce nu o demonstreaza prin fapte nici nu are rost sa incep sa imi creez asteptari. Plus de asta in privinta relatiilor voi fi mai restrans si voi avea grija de inima mea. Am mintit-o de prea multe ori si acum voi profita de acest timp pentru a ma caii in fata ei. Nu ii voi mai permite nimanui sa isi bata joc de mine si nici de sentimentele mele care au fost cat se poate de pure si adevarate.
,,In lumea asta,atata cat vei alerga niciodata dar niciodata nu iti vei gasi linistea sau iubirea adevarata, fiindca ea vine de sus si atata timp cat tu nu iti traiesti viata in armonie cu niste norme inalte,sa nu ai pretentia de a gasi ceva ce nu meriti."
Imi aduc aminte de ziua in care am creat acest blog si am inceput sa scriu in el o parte din viata mea,sentimentele si lucrurile invatate in timp.Privesc in trecut si sincer nu am nici un regret pentru tot ce s-a intamplat,pentru tot ce am trait. Datorita acelor lucruri eu,am ajuns azi ceea ce sunt.Am suferit si m-au durut multe. Am vazut cum e aceasta boala grea.De asemenea am vazut si cum e singuratatea.Am trait iubiri false pana cand sa ajung sa cunosc ce inseamna iubirea adevarata. Am dat cu capul de pasiuni trecatoare si suferinte care nu isi aveau rostul.Am pierdut persoana pe care o iubeam cu adevarat. Am pierdut persoane dragi la care tineam. Toate aceste lucruri si evenimente m-au adus in acest punct.In toti acesti ani,am zambit si am ras cu adevarat de foarte putine ori.Dar sa stiti ca atunci cand o faceam,o faceam din toata inima.Traiam acel moment ca si cum ar fi mereu ultimul.Nu pot spune ca nu am simtit si acest sentimente de fericire in mine. Si de asemenea a fost suficient ca doar o singura data sa simt iubirea ca sa devin dependent de ea.Din pacate era sentimentul pe care nu il primeam desi aveam cel mai mare nevoie de el.Inima mea,incet incet a inceput sa inteleaga ca in lumea asta acesta e singurul lucru pentru care muncesti mai mult decat pentru bani.Am trait dezamagiri,am trait lovitura dupa lovitura...si totusi sunt inca in picioare. De ce?
Fiindca am pastrat trei lucruri in inima mea.
E vorba de Speranta,Vointa si nu in ultimul rand Iubire.
Acestea trei m-au adus pana aici! Cu acestea am reusit sa depasesc orice.
In momentul de fata am multe intrebari in mintea mea,multe lucruri la care vreau un raspuns.
Sunt un luptator si asta ma va ajuta sa gasesc raspuns la toate acestea.
Nu stiu daca voi mai iubi sau gasi pe cineva in care sa am incredere. Nu stiu daca voi mai daruii vreodata iubirea mea unei persoane. Nu stiu daca acea persoana e cea potrivita. Nu am de unde sa stiu. Tot ce stiu e ca ultima mea iubire mi-a lasat niste cuvinte in suflet,m-a facut sa iubesc din nou si am trait ceva special...ceva diferit,ceva ce as fi trait la infinit dar totusi a plecat. Cum as mai putea crede pe cineva care mi-ar marturisii o iubire? Momentan nu mai cred in aceste cuvinte. Daca am pierdut persoana care mi-a demonstrat ca pot avea incredere,care a folosit niste cuvinte cu un impact puternic asupra mea si m-a facut sa fiu sigur ca nu va pleca...la ce ma pot astepta de la alte persoane?
Nu am putut renunta la ea...si adevarul e ca o iubesc. Dar am invatat ceva si mai de pret. Parca cineva imi tot aducea acest raspuns in minte pana cand l-am inteles.
O iubesti? O vrei inapoi?
Primul raspuns e categoric ca da. Dar la a doua intrebare am stat putin si m-am gandit. Daca o vreau inapoi? Nu! Nu o vreau inapoi. Tot ce vreau e sa fie fericita. Daca langa mine nu a putut fi si nu am reusit sa o fac sa fie atunci tot ce imi doresc e sa gaseasca pe cineva care sa o iubeasca si sa o faca fericita. Asta e adevarata iubire.
Voi fi intr-adevar fericit sa o stiu cu cineva care o va face fericita.
Cat despre mine,eu sunt o persoana puternica. Iubirea ma defineste,e o parte din mine cum de altfel si ea va fi mereu o parte din mine. Inima mea e impacata cu gandul ca pot pleca mai departe stiind ca tot ce am pierdut e spre a devenii ceea ce voi devenii!
Iata-ma din nou. Acelasi eu,neschimbat,plin de amintiri si incercat de multe lucruri grele.Dar inca sunt aici si cred ca asta e cel mai important lucru. Se pare ca lunga mea calatorie nu s-a sfarsit inca. Inca alerg in cautarea acelui lucru de care am nevoie. Inca sper,in fond e singurul lucru ce ramane,speranta. Ea spera impreuna cu celelalte lucruri si le da un sens. Totusi am luat o noua decizie. Si nu,nu e legata de speranta ci de iubire. In cautarea si continuua observare pe care o fac mi-am dat seama de mai multe lucruri. Probabil ca si unii dintre voi v-ati dat seama.Oamenii nu mai stiu sa iubeasca. Efectiv nu mai sunt capabili sa distinga iubirea. Am ajuns intr-un punct extrem de trist al acestei lumi. Sa traim si sa vedem cu ochii nostrii cum isi bat joc de iubire. Cum o pun intr-o lumina proasta si ii fac pe altii sa creada ca e un lucru complicat ca e un lucru rau ca e ,,imposibil".Am observat asta de mult timp si asa cum spuneam am trait cu speranta ca poate ceva se va schimba. Iata ca timpul a trecut si situatia nu s-a schimbat deloc,ba din contra s-a inrautatit. Ma doare.Ma doare sa stiu ca singurul sentiment ce il am in mine si ma caracterizeaza e tratat asa. Ma doare sa stiu ca oamenii il folosesc atat de usor si nu il inteleg. Ma doare sa ii vad cum se joaca cu el,iar apoi il arunca.De asemenea m-am saturat si am obosit sa stau si sa sper doar.Am decis sa vin in salvarea acestui sentiment. I-am auzit chemarea inca de demult dar nu am facut nimic. Probabil nici nu am fost suficient de puternic.Dar acum,acum ma simt puternic. Cineva...pe care l-am pierdut ultima data m-a facut sa devin asa. Durerea care am trait-o si o traiesc inca din pierderea aceea ma urmareste si ma tine puternic.Am de gand sa opresc aceasta bataie de joc atat cat depinde de mine. Sa protejez iubirea cu aceste 2 brate ale mele. Sa o tin strans la pieptul meu si sa nu o mai las ca altcineva sa isi bata joc de ea. Atat cat depinde de mine si de ceea ce eu pot face.Iar ceea ce pot face eu,e sa imi inchid inima fata de orice fata si sa nu mai cred vorbe oricat de frumoase si sincere ar fi. Acel cineva pe care eu l-am pierdut....a avut toata increderea mea. Puteam miza pe ea,ca nu ma va lasa.Am avut incredere cum nu am avut in nimeni. Cuvintele ei,faptele ei,totul imi arata ca va fi langa mine si nu ma va lasa vreodata. Si totusi...
Daca si astfel de persoana a plecat,atunci e clar. Daca persoana pentru care as fi mizat tot si am crezut ,am avut sperante...a plecat si m-a lasat nepasandu-i de tot ce insemnam noi doi...atunci cum ar putea inca sa mai ajunga cineva la inima mea?
Oamenii nu stiu sa iubeasca. M-am obosit sa aud ,,Te iubesc" cand nici macar nu stiu ce inseamna. Nu credeam ca voi spune asa ceva vreodata dar am obosit sa aud acel cuvant. Nici nu te cunosti bine cu cineva si deja spui ,,te iubesc". Oricat de bune intentii si oricat de sincere ar fi sentimentele cuiva,e strict decizia si parerea mea. Nu voi mai crede. Cine iubeste cu adevarat lupta si va trebuii sa simta pe pielea lui ca intr-o relatie ambii sunt si trebuie sa fie niste luptatori. Luptatori care lupta impreuna ca si o echipa nu impotriva.Cine iubeste cu adevarat va lupta si nu va renunta...asa cum eu lupt. Nu conteaza sansele. Aici nu vorbim de sanse sau procente.Vorbim de spiritul acela de luptator,de persoana care vrea ceva,de vointa si iubire adevarata. Asa ca pana ce nu treci prin toate chestiile astea si nu simti,nu ai cum sa intelegi sau sa stii ce este iubirea adevarata si astfel nu stii cum sa lupti pentru ea.
Dar sunt sigur de asemenea ca va exista un timp,in care oamenii se vor putea intelege si iubii cu adevarat unii pe altii. Pana atunci suntem niste luptatori in lumea asta!
Nu stiu cu ce sa incep de data aceasta. Nu mai stiu ce trebuie sa fac. Am luptat,am sperat si am ajuns unde nici nu ma gandeam ca voi putea macar fi.As vrea uneori ca cineva,o voce,orice sa imi spuna ce trebuie sa fac. Sa imi spuna daca fac bine sau continui sa gresesc. Mi-as dori sa stiu in aceste momente ce trebuie sa fac.
Am iubit si iubesc. Am luptat si lupt. Sunt diferit si voi fi diferit. Totusi de data aceasta,e greu.
Am de luat decizii peste decizii si nu trebuie sa regret nimic din ceea ce aleg sa fac la fel cum nu am regretat pana in ziua de azi alegerea de a ramane si a pastra in inima mea o anumita persoana.
Poate am inteles gresit,poate voi lua o decizie gresita,poate nu va fi bine dar,trebuie sa incerc altfel nu voi avea de unde sa stiu vreodata.
Si da,adevarul e ca nu m-am gandit niciodata la posibilitatea ca tu...vrei sa ma dai uitarii dar nu poti fiindca eu inca pastrez vie aceasta flacara,aceasta legatura ce ne tine intr-un fel aproape desi suntem despartiti. Nu stiu daca tu ai simtit asta vreodata dar eu simt asta mereu. Simt ca e ceva special si ca intre noi e ceva minunat.
Dar,acum stand si meditand,stand si adunandu-mi toate puterile si gandurile mi-am dat seama ca probabil vrei sa ma uiti. Sa dai totul uitarii,totul trecutului. Sa poti trece peste si sa fii fericita.
Am de gand sa duc la indeplinire acest ultim gand sau dorinta a ta. Vreau sa fac asta pentru tine. Stii ca ti-am zis ca as face orice pentru tine,ei bine vreau sa iti dovedesc asta,oricat de greu mi-ar fi. Care era scopul meu de fapt? Sa te vad si sa te stiu fericita. Asta era. Sa te scap de durere si sa iti redau zambetul. Acum in ultimele clipe,sper sa repar tot ceea ce e ravasit in inima ta.Acum in ultimele clipe,vreau sa iti spun ca am inteles ca tu,nu vei mai fi niciodata a mea. Am inteles de asemenea ca trebuie sa te eliberez de aceasta iubire a mea ca sa poti sa traiesti libera fara vreo constrangere sau remuscare.Te voi ajuta sa ma uiti si sa nu iti mai aduci aminte ca am insemnat ceva, candva. Te rog,sa fii fericita,te implor!
Nu te gandi la mine,eu voi fi bine,doar ma stii sunt un luptator.Trebuie sa te ajut ultima data. Sper ca voi face cel mai bun lucru pentru tine,probabil cel mai bun din cate am facut. Iubirea mea,nu a fost un lucru care sa iti aduca fericire ci numai durere. Tot ceea ce am incercat,te-a ranit mai rau iar pe mine ma ucidea asta. Fiecare rana ce ti-o provocam,pentru mine era ca si o taietura grava pe corp.
Azi,in aceasta seara,eu iti promit ca te voi ajuta sa ma uiti. Voi incerca sa readuc totul din trecut inapoi si sa fie ca si cum noi doi,nu ne-am fi cunoscut niciodata. Eu nu am existat niciodata pentru tine,iar tu vei fi ca o fata dintr-un vis de-al meu pe care il voi avea pentru tot restul vietii. Cu aceste cuvinte iti spun un sincer ,,Te iubesc" si Multumesc pentru ca m-ai facut o persoana mai diferita!
Imagineaza-ti un grup de oameni care se distreaza impreuna. Canta,alearga,rad ...intr-un cuvant se simt bine alaturi. Uitandu-te mai atent observi ca exista o persoana care sta mai izolata de restul grupului si doar ii priveste pe fiecare in parte iar din cand in cand mai schiteaza cate un mic zambet. Ei bine,acea persoana sunt eu!
Si sa nu intelegeti gresit,nu sunt o persoana antisociala.Din contra inca de mic mi-am dorit sa fiu implicat in tot felul de activitati,jocuri si asa mai departe. Doar ca anumite lucruri din viata mea m-au adus in acest punct.
Voi incepe prin a spune ca eu sunt o persoana extrem de sensibila. Acest lucru ma face sa sufar mai des si uneori chiar sa ajung sa ma urasc. Dar cum spuneam,timpul a trecut iar eu am invatat sa ma accept asa cum sunt. Sa devin puternic. Niciodata nu m-am considerat o persoana puternica de aceea am avut o vointa si mai mare ca sa ajung una. Atunci cand esti o persoana sensibila majoritatea lumii te percepe gresit. Oamenii au o parere gresita despre persoanele sensibile si le considera drept slabe,usor de manipulat ba chiar naive. Poate au dreptate,dar in cazul meu nu pot sa fiu de acord cu aceasta eticheta.Sunt genul de persoana care lupta in directia opusa daca stiti cum zic. Daca lumea spune ca nu se poate un anume lucru eu lupt sa dovedesc ca e posibil. Ei bine,cam asa au stat lucrurile si cu aceasta problema a sensibilitatii. Da,e adevarat...plang destul de usor,ma dor multe lucruri si sunt foarte empatic cu lumea din jur dar totodata am incercat sa dovedesc ca o astfel de persoana e mai puternica decat una care pretinde ca este. Sunt genul de persoana care indura mult,spera mult si iubeste enorm.
Si acum revenind putin la inceputul acestei postari. Spuneam ca acea persoana mai retrasa sunt eu. De ce am spus asta? Ei bine,mie imi place foarte mult sa observ oamenii. Imi place sa cunosc cat mai multe despre ei,despre ceea ce le place sau nu le place,despre ce sunt ei ca persoana si ce fel de prieteni au.Sunt intr-o continua observare si culmea ca niciodata nu m-am plictisit de asa ceva fiindca invat mereu cate ceva nou.
Ma consider un artist,de fapt daca privesc obiectiv situatia orice om poate fi artist in felul lui si in munca ce o presteaza cel mai bine.
Eu ma consider un artist in psihologia umana,in intelegerea si perceperea anumitor idei si factori importanti din caracterul persoanelor. Am un motto al meu care suna in felul urmator: Cunoscandu-te pe tine insuti poti sa ii intelegi pe ceilalti. Da,adevarul e ca ma cunosc si stiu cine sunt. Stiu ce potential am desi trebuie sa recunosc ca nu il evidentiez si nici nu il scot la iveala decat in asa zise situatii criza.
De aici uneori lumea m-ar putea considera o persoana introvertita putin...dar nu e asa. Trebuie sa recunosc ca am o stare de spirit si sentiment foarte schimbatoare uneori, chiar crezand ca sunt o persoana bipolara. Din fericire nu sunt asa. Totul sta la baza caracterului meu si a sensibilitatii mele duse usor la extrem. Uneori imi place sa fiu singur cu gandurile mele iar alteori imi place sa fiu inconjurat de oameni si sa interactionez cu ei. Unii ma considera o persoana ciudata dar eu ma consider pur si simplu diferit.
Avand in vedere ca visul meu de cand eram mic era sa fiu asa,acum pot sa ma privesc ducandu-l la indeplinire.
Imi place viata.Chiar imi place.Stiu ca sunt multe dureri in ea,multe lucruri ce le-am pierdut si eu si am trecut de asemenea prin stari,sentimente si dureri foarte grele.Dar mereu aveam in minte un lucru si anume ,,Daca ma opresc aici,nu dovedesc ca sunt un luptator" Care e diferenta dintre a lupta si a pierde si ,,a pierde dar nici macar nu a lupta"? Orice cale,orice inceput ,orice lupta,orice concurs,orice lucru inceput va avea la final un rezultat. Daca te vei opri doar la ceea ce ai obtinut fie pozitiv sau negativ,nu dovedesti ca esti un luptator. Nu dovedesti ca traiesti viata cu drag si cu speranta. Eu sunt genul de persoana care a cazut de multe ori. Dar daca ramaneam acolo jos si continuam sa dau din picioare credeti ca as fi ajuns undeva? In nici un caz. E nevoie de vointa si incredere. E nevoie sa te ridici si sa continui. Poate va intrebati acum de ce? La ce bun? Nu are rost? Si eu am gandit de multe ori asa. Pot intelege asta foarte bine. Nu va pot da un raspuns concret la aceste intrebari. Raspunsul trebuie sa il gasiti fiecare in voi insiva. Eu l-am gasit. Si acela e ca..eu am privit intotdeauna mai departe de ceea ce ochiul poate vedea. Intodeauna mai departe de cuvinte. Am vrut cu toata puterea mea sa fiu diferit si sa redau speranta altora ca inca sunt posibile multe lucruri pe care lumea le considera imposibile. Sa dovedesc ca inca exista persoane asa. Eu am luptat pentru ei chiar daca nu aveam pe nimeni alaturi. In adancul inimii mele stiam adevarul.Iar adevarul e ca facand bine mereu si mereu chiar daca ti se intoarce rau,esti fericit!. Fericit fiindca reusesti sa fii ceea ce iti propui. Si credeti-ma va veti castiga prieteni. E doar o chestiune de timp si rabdare. E doar o chestiune de perseverenta.
Asta sunt eu. Sunt o persoana sensibila si ma mandresc cu asta. Sunt o persoana care are puterea sa planga in public daca simte asta si nu voi incerca sa imi opresc lacrimile doar ca sa nu par slab fiindca in adancul inimii mele stiu cine sunt. Sunt o persoana care e loiala si iubeste pana in ultima clipa din viata ei. Sunt sensibil dar pot deveni si ferm cand e nevoie. Cum spunea un prieten de-al meu candva.Tu esti ca apa. Lichid,moale...asa usor de manipulat dar totusi poti deveni si gheata care nu poate fi sparta usor. Si e exact asa. Sunt ca si o apa.Sunt ca si un foc. Pot oferi caldura necesara sau pot arde tot in calea mea. Totul sta in echilibru din viata si sentimente.Cum spuneam si la inceput. Nu m-am considerat niciodata o persoana puternica dar am luptat sa devin una.Am gresit mult si am facut atatea lucruri de care nu sunt mandru si totusi nu privesc in trecut la acele lucruri ca sa imi opresc evolutia aici. Ci am invatat din ele si privesc in trecut doar la acele momente placute care m-au facut sa zambesc. Sunt doar cateva lucruri despre mine ca sa ma fac cunoscut cat de cat si celor care judeca gresit si care ma considera drept o persoana depresiva si care cere atentie. Sunt o persoana depresiva intr-adevar si nu am ascuns asta. Oricum lumea va crede ce doreste in continuare,uneori chiar daca le dovedesti ca e asa cum spui si le areti in fata. In fine,aceste lucruri fiind spuse eu va doresc la toti succes si nu uitati: Eu,am incredere in voi! Schimbarea vine odata cu ceea ce sunteti in interior. Ceea ce va doriti e doar la un pas distanta. Propuneti-va un scop,un motiv de a lupta la fel cum am facut eu si inca o fac. Motivul meu de a lupta si a fi puternic este cel scris in postarea trecuta. Daca voi nu aveti un astfel de motiv atunci tine-ti minte ca nici eu nu am avut la inceput dar nu am renuntat. Am facut din altii si din mine,propriul motiv! Sa gasesti mereu si mereu un motiv de a te ridica,asta insemna pentru mine a fi un luptator. Voi ce alegeti sa fiti?
