Un om devine cu adevarat puternic atunci cand lupta pentru cineva sau ceva. Devine puternic cand are un motiv foarte bun. Si ce motiv poate fi atat de bun,daca nu o persoana?
Da,intr-adevar,cand motivul devine o persoana insusi e ceva incredibil. Poate sa schimbe un om,poate sa il faca sa ajunga unde nu ar fi ajuns niciodata.Ii poate da atata putere incat sa doboare orice. Ii poate aduce la suprafata cele mai bune calitati ale lui si le poate amplifica.
Si eu am un motiv de a lupta. Am o persoana pe care nu o voi uita niciodata,pe care o pastrez in inima fiindca imi da puterea de a fii mai bun. Ea,nu stie ca datorita ei,reusesc in multe. Nu stie ca datorita ei,eu devin din ce in ce mai puternic si incerc sa lupt cu orice fel de lucru,fie el mare sau mic. Acea persoana nu e constienta ca sa zic asa cat de mult o iubesc si o pot iubii. E iubire neconditionata de nimic. Nu stie din pacate ca nu exista zi in care sa nu imi zboare un mic gand la ea,o mica atentie o mica ingrijorare. De asemenea nu are idee ca datorita ei,eu am invatat cum e sa iubesti,cum e sa ai din nou puterea de a face asta. Nu stie ca datorita ei,eu am invatat sa am rabdare si sa inteleg ca lucrurile mai importante in viata le castigi greu si numai daca nu renunti si dai ce ai mai bun din tine in acest sens. Ea pentru mine e persoana importanta pentru care lupt. O pastrez aici...in inima mea,lupt si o am in fata mea drept reper. Devin mai bun atunci cand ma gandesc la ea,la noi. Ea, m-a facut sa fiu cu adevarat diferit de ceilalti. Ea m-a ajutat sa pot sa fiu ceea ce imi doream. Odata cu ea a inceput din nou iubirea in inima mea si tot odata cu ea a si ramas acolo. Nu vreau sa vad pe altcineva,nu vreau pe altcineva. E pur si simplu o decizie a mea,avand in vedere iubirea adevarata ce i-o port. E adevarat,totul a inceput dintr-o banala prietenie care la inceput chiar nu ma ducea cu gandul la o posibila iubire. Dar cu timpul,inima mea s-a atasat enorm de inima ei. Si sincer sa fiu,nu am vrut sa o mai despart, fiindca doare. Am decis sa nu ii mai fac rau inimii mele si sa o las sa poata simtii ceea ce o face sa fie fericita daca pot spune asta.
Ea,e motivul meu de inspiratie,motivul meu de a putea trece peste orice...intr-un cuvant, ea e motivul pentru care eu Iubesc din nou la o asa intensitate. Din pacate eu sunt aici,ea acolo undeva si sincer asta doare. Doare fiindca nu pot sa ii arat mai direct faptul ca insemna enorm de mult pentru mine. Sa ii arat ca eu chiar pot sa o iubesc cum nimeni nu o poate face. Dar m-am gandit si la faptul ca o astfel de iubire ca a mea ar putea sa o sufoce si sa nu suporte asa ceva. M-am gandit si la felul meu de a fi si da stiu ca de multe ori in loc sa o incurajez si sa ii fiu alaturi o deprimam mai tare si o suparam mai tare cu starea mea schimbatoare. Probabil a vazut asta ca fiind o slabiciune de-a mea si sa fii considerat ca si dragostea mea poate fi la fel de schimbatoare precum imi erau unele sentimente. Dar nu e asa. Iubirea mea nu se va schimba. Ea ramane si suporta,spera si indura. Am gresit dar am avut dorinta,motivatia si puterea sa schimb asta. Am inteles ca doar asa ii pot fi alaturi chiar daca m-as simti foarte rau.Pentru ea,trebuie sa fac efortul de a invinge orice stare de moment ca sa ii pot fi de ajutor,nu sa o deprim mai mult. Am inteles aceste lucruri dar din pacate...ea a decis ca am inteles prea tarziu.
In orice caz,vreau sa stie ca ea...inca a ramas motivul meu de a merge mai departe,motivul meu pentru care devin pe zi ce trece acea persoana care mi-am dorit sa fiu. Si da,o spun cu zambetul pe buze si lacrimi sincere in ochi ca O iubesc atat de mult incat nu vreau sa renunt la ea. E micuta mea si va ramane mereu aici, in inima mea,in visele mele si in realitate imaginara pe care o traiesc atunci cand o vad,fie si pentru cateva secunde.
Am pasit increzator inainte,pe un drum ingust.M-am uitat in spatele meu,m-am uitat in stanga mea,in drepta mea dar nu am vazut pe nimeni.Eram singur. Singur din nou. Atunci mi-a venit in minte urmatoarea observatie. Poate niciodata nu am fost cu cineva. Poate mereu am fost singur. Toate persoanele care au fost candva langa mine,probabil erau doar niste iluzii create de mintea mea ca sa nu ma mai simt singur. In orice caz,aceasta singuratate e diferita. Nu ma doare. Cu toate ca sunt singur ma simt din ce in ce mai bine stiind ca pasesc pe drumul corect in viata. Stiind ca la finalul acestui drum se afla viata si prietenii adevarati,merita sa il strabat chiar si singur.
Singur pentru cateva momente din viata,zile,luni sau chiar ani ca sa am alaturi prieteni adevarati pentru eternitate. Nu merita? Eu zic ca mertia totul. Poate sufar pe moment si ma dor multe lucruri dar vor fi de domeniul trecutului in curand. Ce trebuie sa fac acum? Sa rezist! Sa rezist si sa perseverez. Sa nu renunt si sa continui sa devin ceea ce vreau sa devin.Sa ajut oamenii,sa ii indrum si sa ii scap de povara acestei lumi rele si dominate de ura,frica si durere.
In postarea trecuta printre multe alte idei,am mai spus si faptul ca am ales sa plec singur fiindca nimeni nu ma va urma. De ce am spus asta?
Tocmai din acest motiv. Oamenii se tem,sunt ocupati,prea ocupati cu chestii ce nu au valoare iar cand vine vorba de o schimbare in alta directie le e teama. Altii nu vor sa renunte la un mod de viata bazat doar pe distractii de moment si lucruri daunatoare si detestabile.
Consider ca nu am pierdut nimic intrucat nu am avut nimic de castigat din aceasta lume.Prietenii adevarati nu ai cum sa ii pierzi. Ei te urmeaza pana la moarte iar cei care tin cu adevarat la tine se informeaza,cereceteaza si analizeaza drumul pe care tu vrei sa mergi ca sa vada si sa creada ca e drumul cel mai bun. Acum,vad si inteleg de ce nimeni nu e aici cu mine,pe acest drum. Nu sunt suparat ca sunt singur. Sunt suparat fiindca vroiam sa ii salvez si pe ei si sa fim toti impreuna. Dar adevarul e ca nu toti vor avea aceeasi parere. Multi vor intelege gresit si multi vor judeca. Nu poti avea asteptari mari de la oameni mici iar eu am invatat sa nu am asteptari de la nimeni atunci cand fac un lucru bun. Il fac pentru ca vreau sa il fac si simt asta,nu pentru a primii ceva in schimb. Daca ai asteptari prea mari de la unii oameni,s-ar putea sa te surprinda in cele mai urate feluri iar atunci ai numai de suferit. Cei care nu reusesc sa se inteleaga pe ei insisi nu ii pot intelege pe ceilalati. Mi-am dat seama de aceasta afirmatie atunci cand si eu eram in punctul de a ma cunoaste pe mine personal. Pana cand nu am trecut prin anumite chestii si nu le-am testat pe proprie piele nu aveam cum sa ii inteleg pe altii. Si din problema in problema din situatie in situatie am ajuns sa imi inteleg modul de gandire,felul de a reactiona si astfel am ajuns sa pot sa ii inteleg pe cei din jurul meu. E la fel ca o oglinda. Te uiti la tine,obervi cum esti,incerci sa te schimbi iar abia apoi du-te in lume si ajuta-i pe ceilalti. Spune-le experienta ta de viata,incurajeaza-i si ofera-le perspective nu neaparat sfaturi. La fiecare se poate aplica diferit. Daca la tine a mers un anume sfat nu insemna ca si pe altul il poate ajuta acelasi sfat. De aceea ofera perspective si sperante. Da-i un start in a-si gasi el insusi modul de a se ridica si solutia la problema lui. Nu incerca sa o rezolvi tu ci ajuta-l sa o rezolve el.
Si uite ca incet incet am intrat dintr-un subiect in altul dar la final am cuprins esentialul. Titlul acestei postari era ,,cand sunt slab,atunci sunt tare"
Ce vrea sa insemne? Ei bine,acum fiind singur,fiind pe cont propriu si incercand sa lupt cu toata lumea pare ca sunt slab in fata lor. Adevarul e ca atunci cand lumea crede ca sunt si par a fi slab de fapt atunci sunt tare. O persoana slaba intotdeauna va vrea sa para tare asa ca va actiona ca o persoana dura si rigida in schimb in adancul inimii ei,e o persoana slaba. Dar eu,actionez ca o persoana slaba si imi exteriorizez durerea fiindca atunci cand pot face asta inseamna ca inauntrul meu e o persoana cu adevarat tare!
