Voi continua sa lupt,sa iubesc si sa sper!

Cu totii iubim,suferim si ajungem sa pierdem in cele din urma ceva in viata asta.
Cu toti stim bine cum e sa traiesti sentimentul de a fi indragostit.Stim cum viata noastra incepe sa prinda culoare cand dragostea isi face aparitia in ea. Simtim sentimentele la un nivel inalt si suntem capabili de lucruri pe care nu le puteam face inainte. In sensul acesta noi,oamenii cu toate ca suntem diferiti,ne putem intelege. Nu exista om pe pamant care sa nu fii iubit vreodata ceva sau pe cineva.

Suferina.Durerea.Simtim de asemenea si acest sentiment. E ceva dureros. E ceva ce te face sa nu mai fii tu insuti.Ceva ce te aduce intr-un punct in care simti ca totul poate fi pierdut atat de usor. Si in acest aspect noi,oamenii suntem la fel.
Putem sa ajungem sa ne intelegem doar fiindca exista atata suferinta pe pamantul asta. Ea se manifesta diferit de la persoana la persoana dar in esenta e aceeasi. Cu toti o simtim si o experimentam.

Si nu in ultimul rand,ajungem la un moment in viata noastra cand pierdem persoane pe care le iubim atat de mult sau la care ajungem sa tinem enorm,incat sa facem orice pentru ele. E atat de dureros sa ajungi la un astfel de moment.
Si tocmai aici am vrut sa ajung. Eu sunt o astfel de persoana. Eu am pierdut persoane la care am tinut mult...si am pierdut de asemenea si persoana pe care o iubesc atat de mult.
Nu am pus aceste 3 lucruri,iubirea ,suferinta si pierderea unei persoane in acelasi plan fara nici un scop.
Toate acestea au o legatura. 
Sunt 3 lucruri care te duc in cele mai profunde parti ale mintii si inimii tale. 
Cand ajungi sa iubesti cu adevarat,suferi cand persoana la care tii greseste ceva,cand are probleme sau cand face ceva ce ii dauneaza. De asemenea odata ce iubesti si pierzi acea persoana,durerea apare instantaneu. Suferinta e inevitabila.
Cum ai putea lupta impotriva acestor lucruri care te fac sa cazi la pamant parca fara vreo sansa de ridicare?
Eu,am iubit si iubesc inca. Iubesc atat de mult incat am reusit sa aflu si un raspuns. 
Am aflat ca pentru ceea ce te face fericit,pentru ceea ce iubesti merita sa lupti indiferent de sanse. Am invatat ca trebuie sa continui mereu si mereu si mereu...si niciodata sa nu renunt. Am o persoana pentru care lupt. Am o persoana care e in inima mea si vreau sa o salvez. Vreau sa o am alaturi din nou si vreau sa ii arat ca iubirea adevarata se demonstreaza astfel. De asemenea am pastrat si speranta vie. Ea e ca un foc pentru mine ce arde in interiorul meu si ma face sa pot merge prin frigul cumplit al acestei lumi. Ma face sa pot lupta. Da,am sa continui sa fac toate acestea pentru singura persoana care a ramas inca in inima mea. 
Poate voi avea de asteptat ani intregi,dar eu....eu o iubesc! Pentru mine ea,merita..fiindca mi-a reaprins iubirea in mine. A adus-o inapoi cand eram pe punctul de a renunta la ea.
M-a facut sa iubesc din nou iar pentru mine ea,a devenit o persoana SPECIALA! 

Nu am renuntat nici o clipa!

Au trecut cateva luni de cand ai plecat. Clipele si momentele fara tine au trecut destul de greu. A trecut de asemenea greu si timpul in unele ipostaze. Mi-a fost greu!
A fost cu adevarat greu si stiu ca si tie iti este la fel.
Mi-a venit de multe ori sa renunt...doar ca exact in acel moment ,exact cand vroiam sa las totul si sa ma resemnez,exact cand eram pe punctul de a ma da batut...imi aduceam aminte de clipele petrecute impreuna si de momentul cand am decis sa lupt pentru tine si sa nu renunt orice s-ar intampla.
Si daca ar fi sa ma urasti si sa incerci sa ma distrugi,eu tot nu voi renunta la tine.
Stiu bine ce am vazut in tine inca din ziua cand ne-am intalnit.
Stiu sigur fiindca sentimentele mele erau reale. Ele imi demonstrau ca ceea ce vedeam si intelegeam era adevarat.
Si bineinteles aici apare intrebarea ,,De ce fac asta pentru tine?"
De ce? Ei bine o fac fiindca spre deosebire de toti eu chiar iubesc persoana ta. Eu te iubesc neconditionat si vreau sa lupt pentru a te salva. Chiar daca tu ai vrea sa renunti,chiar daca ai vrea sa lasi totul si sa pleci undeva departe de tot...eu...eu...chiar nu vreau sa te pierd. Te voi cauta mereu,voi incerca mereu sa te veghez si sa incerc sa nu renunt. 
Voi lupta eu in continuare pentru tine...chiar daca tu nu ai mai lupta. Voi spera eu si in locul tau daca tu nu vei mai spera. Nu voi renunta niciodata la fel cum am facut-o pana acum. Nici macar o clipa! Te astept....si nu vreau sa te pierd in lumea asta. Nu vreau ca lumea sa mi te fure.
Si daca nu mai mai iubii niciodata,eu...eu vreau sa lupt pentru tine. Fac asta fiindca simt ca vreau sa o fac. Atunci cand o fac,ma simt excelent. Ma face fericit. Ma face sa pot zambii. Am spus acele cuvinte in trecut. Si vroiam sa le respect. Dar acum nu mai e vorba de acele cuvinte. Si daca nu le-as fi spus niciodata ele erau deja spuse in sufletul meu. Eu am luat deja decizia de a ramane aici. 
Mi-ai spus ca nu vrei sa plec.Ca nu vrei sa ma pierzi. 
NU MAI PIERDUT <3  Sunt aici indiferent de toate ploile si furtunile care m-au lovit. Am ramas aici,sperand in continuare si luptand. Vrei sa vezi cat pot ramane aici? Pana cand te readuc inapoi. Pana cand te voi avea din nou in bratele mele. Nu voi renunta...fiindca asta sunt Eu. Asta e caracterul meu si vreau sa te vad din nou ,zambind.

O poveste speciala! Final.

Iubirea e un sentiment nemuritor. De aceea ea renaste si renaste la nesfarsit chiar si in inimi ce vor sa se inchida pentru totdeauna.
Exact acel lucru s-a intamplat in acea seara,dupa ce fata i-a marturisit ca il iubeste. 
Inima baiatului a inceput sa se deschida in ciuda vointei lui de a nu mai iubii.

Da,era ceva special la aceasta fata. Cuvintele ei,ochii ei,sentimentele ei...era ceva aparte. I-a facut inima sa tresara, sa invie din acea stare.
Dar,fata avea o teama cu privire la ce se va intampla dupa ce ea facuse asta. Credea ca el nu o va iubii si se temea de suferinta. Se temea sa nu plece si el ca si altii.
Se temea ca il va pierde ea din cauza actiunilor ei. Ea se cunoastea deja pe ea insusi si stia cum e. 
Se uita la el,il asculta mereu,il aprecia si a ajuns sa cunoasca o particica din el. A fost suficient pentru ea ca sa isi dea seama ca o astfel de persoana in viata ei nu ar trebuii sa apara.Ea simtea ca nu merita asa ceva. Si din nou se temea. Plangea! Ii era teama ca el in scurt timp isi va da seama de tot,isi va da seama ca nu e pentru el si va pleca. Dar in adancul inimii ei,nu vroia sa il piarda.
Stia ca trebuie sa faca anumite schimbari fiindca stia ce fel de persoane e el. Nu vroia sa ii faca rau cu faptele ei.
Se gandea mereu si mereu cum a ajuns asa,se gandea cum sa se indrepte dar mai presus de toate atunci cand facea asta aparea o durere in inima ei si din nou acea teama isi facea aparitia. Dar ea nu stia un lucru extrem de important. 
Intr-adevar la inceput baiatul nu a iubit-o iar ea era sigura ca nu va ajunge sa o iubeasca. Aici a fost prima greseala. El s-a straduit din rasputeri sa o inteleaga,sa o cunoasca mai bine iar chestia asta l-a apropiat de ea.De ce? Fiindca el vedea ce e mai bun in ea. Ii vedea sufletul. Ii vedea incercarile nereusite de a fi mai buna. Vedea asta. A ales sa ii dea ei o sansa care avea sa fie si ultima. A vazut in ea ceva ce nu a vazut chiar in nimeni. Si a inceput sa o iubeasca neconditionat de nimic. O iubea fiindca  o iubea. Tot ce astepta de la ea in schimb era INCREDEREA! 
Au fost fericiti impreuna si au creat momente,lucruri si amintiri care nu se vor uita. Baiatul a inceput sa lupte pentru ea si sa incerce sa ii arete pe zi ce trece cata iubire poate sa aiba pentru ea. Ii canta,o asculta cand avea nevoie,o alina cand era trista,incerca mereu sa ii aduca zambetul pe buze chiar si numai pentru cateva momente. Vorbea si ii spunea chestii de viata,o invata si ii arata multe alte lucruri de care ea nu stiase pana atunci. Avea grija si era atent cu ea. Bineinteles ca mai gresea doar nu era perfect dar atunci cand o facea ,plangea si se consuma mult fiindca nu dorea sa o faca sa sufere.
Dar,cu toate aceste lucruri,fata....l-a lasat. Intr-o clipa a uitat tot ce facuse si a uitat de iubirea ce el o avea pentru ea. Exact cand totul avea sa fie din ce in ce mai frumos,ea a lasat totul. Frica ei si alte lucruri au fost mai puternice decat ceea ce simtea ea pentru el...daca bineinteles la si iubit vreodata. 
Au fost momente grele pentru el dar si pentru ea. Insa inainte de toate acestea el i-a garantat si a asigurata-o de iubirea lui. 
Printre multe alte cuvinte el a spus: 
,,Daca vreodata vei pleca vreau sa stii ca vei fi ultima. Vei ramane in inima mea si te voi astepta mereu. Vroiam sa fii ultima si te asigur ca asa va fi.Sa ai grija de tine.Te iubesc enorm,micuto! Te voi astepta mereu...
Acestea au fost ultimele cuvinte spuse din inima lui pentru ea. A ajuns sa o iubeasca atat de mult incat sa aibe rabdarea cea mai mare pentru ea. Sa aibe incredere in ea pana in ultima lui clipa. 
In cele din urma ea a disparut..din viata lui. 
A suferit mult. Dar ceea ce ea i-a lasat nu a uitat niciodata. A jurat ca va pastra acele lucruri vii in inima lui pana cand avea sa vina acel timp. Chiar daca ar fi o vesnicie el o va astepta exact cum o facea si inainte la locul lor,Special!  

O poveste speciala! Partea a 2-a

Zilele treceau. Cei doi deveneau pe zi ce trece mai apropiati si incepeau sa se inteleaga unul pe celalalt. Baiatul facea orice ii sta in putere sa ii aline durerea si sa ii arate ca in lumea asta exista inca ,,speranta"
Vroia sa devina prietenul ei cel mai bun si sa ii fie alaturi mereu cand avea sa intampine greutati. 
Era pregatit pentru asta si avea incredere in ea.

Dar se pare ca sentimentele ei erau altele. Intr-o seara baiatul a plecat acasa suparat dupa ce vorbise cu ea pe o anumita tema. In acea seara a plans. A plans fiindca a stiut ca a lasat-o asa dintr-o data si a plecat suparat si nervos. Dar nicidecum nu avea sa stie ce urma sa se intample. Da,acea seara a schimbat TOTUL!

Primeste un mesaj de la ea pe telefon. Era un mesaj lung si scris cu lacrimi in ochi fiindca pana si cuvintele parca aveau si prindeau sentimente. In mesaj ea si-a cerut scuze si trecand mai departe de asa zisa teama sau frica a lasat ca inima ei sa scrie. Acolo i-a marturisit pentru prima data ca il iubeste! 
Baiatul citea si la un moment dat s-a oprit cu ochii la o anumita propozitie. 
Ochii lui s-au facut mari,inima a inceput sa ii bata foarte ciudat si curpins de niste sentimente enorme ...a inceput sa planga.
In acea propozitie scria : Stiu ca tu nu ma vei iubi,dar lasa-ma,te rog sa te iubesc!
Acele cuvinte,acea propozitie a schimbat totul in acea seara.

Nimeni nu ii mai spusese asa ceva niciodata. Cuvintele acelea au avut un impact asupra lui cu toate ca el nu era indragostit de ea. El dorea doar o prietenie foarte puternica cu ea.
Dar cum spuneam acele cuvinte au produs in inima lui ceva la care vroia sa renunte candva...si anume IUBIREA!
 

O poveste speciala!

Totul a inceput intr-o simpla si banala zi de vara. O gasca de prieteni se distrau impreuna intr-un parc. 

Incet incet se apropie un baiat,prieten cu cativa dintre ei.

Avea un hanorac negru si niste ochelari de soare. Unul dintre cei din grup il observa si alearga la el de parca nu il mai vazuse de mult timp.Si da,asa era. Nu il vazuse de mult. Avusese o perioada grea din viata in care pur si simplu se izolase de restul grupului. Ceea ce nu stiau ce noi veniti acolo era ca acest baiat era diferit de altii. Dar aveau sa afle asta cat de curand.

 Totul parea ca decurge bine,el apropiindu-se si facand cunostinta cu toti cei noi,prezenti acolo.

Ochii lui se uitau la fiecare in parte analizand rapid personalitatile lor si dintr-o data privirea ii ramane atintita pe o singura persoana. Era o fata satena care statea jos langa un prieten de-al sau. A privit-o si dintr-o data o briza rece de durere i-a strapuns inima.

S-a apropiat usor si-a salutat prietenul si a facut cunostinta cu ea. Apoi a privit in ochii ei. Erau atat de indurerati. Erau niste ochi care vroiau sa fie intelesi si iubiti. Transmiteau o stare profunda iar din acel moment el nu a mai putut sa-i uite.Din pacate  nu a fost capabil sa ii spuna nimic,fiindca de abia se cunoscusera. Insa seara cand au mers acasa,la un moment dat pe drum au ramas doar ei…si au schimbat niste vorbe.Dar erau neseminificative in comparatie cu ceea ce vroia el sa ii spuna despre ce a simtit. 

A doua zi insa,baiatul  a mers in acelasi parc cu speranta ca o va putea vedea din nou si ca va putea vorbi cu ea fie si pentru cinci minute. Si exact asa s-a intamplat.

La un moment dat fata s-a retras brusc dintre toti si a mers sa stea singura.El a observat-o si a incercat sa mearga la ea dar chiar atunci un prieten de-al sau sa asezat langa ea si a inceput sa vorbeasca cu ea. Cu toate acestea el a continuat incet incet sa se apropie fiindca simtea durerea ei. Dintr-o pura intamplare,odata ajuns langa ea prietenul sau i-a cedat lui datoria de a vorbi cu ea avand incredere ca va putea rezolva ceva. Si uite asa a inceput totul.

Baiatul s-a asezat langa ea,iar ea s-a uitat direct in ochii lui. Probabil se gandea: Ce o vrea si asta?

Nicidecum nu se gandea ca acest baiat,asa simplu cum era..atat de necunoscut inca pentru ea,avea sa o inteleaga cu adevarat in comparatie cu prietenii care o cunosteau déjà de mult timp. A inceput sa ii vorbeasca si de data asta a lasat ca sentimentele din ea sa vorbeasca prin el. Efectiv a inceput si i-a descries fiecare sentiment ce il simtea simtind deodata cu ea toata acea durere. Intre timp grupul s-a apropiat de ei si a distrus toata conexiunea intre el si ea. Patruns si profund indurerat de tot ceea ce simtise s-a ridicat si a plecat.

Zilele treceau iar fata a inceput sa il cheme afara si mereu cand se intalneau,ea il asculta cu atentie sa vada cum reuseste sa ii citeasca fiecare sentiment si emotie.

Intr-o zi baiatul a dus-o pe fata la un loc al lui pe care il considera special in speranta ca acesta avea sa o linisteasca si sa o calmeze. A inceput sa lupte pentru ea si chiar ii pasa mult de cum se simtea. Vroia sa o ajute.Si avea cele mai bune metode de a o face. Si se pare ca nu a fost in zadar nimic. Fata aprecia pe zi ce trece fiecare lucru ce il facea pentru ea iar acel loc a ramas ,,Locul lor special” unde de fiecare data cand mergeau isi aminteau tot ce traise acolo.

El nici macar nu banuia ce avea sa se intample mai departe si ce poveste urma sa se nasca intre ei.

Inima ,aminteste-ti!

Singur,cu pasi inceti ma indrept catre casa. 

Ajung,intru in camera si inchid usa dupa mine. Imi arunc hainele nepasator,imi las ghiozdanul jos si ma intind in pat cu fata in sus. 
Fara vreun motiv,incep sa plang. Imi las lacrimile sa curga pe toata fata si ma gandesc la ea.Ma gandesc la acele cuvinte ce i le-am spus. Ma gandesc la felul in care le-am spus. 

Imi aduc aminte. Iubirea e ceva nemuritor atata timp cat pastrezi vie acea persoana in inima ta. Pot trece zile,luni chiar si ani si nu poti uita daca lasi acel lucru sa iti ramana in inima. Am spus ca ea..va fi singura.Vroiam sa fie ultima. 
Si cred ca va fi ultima. In lumea asta...rar vei gasi pe cineva care sa poata sa te iubeasca cu adevarat. 
Si plang...da,chiar plang. Dar plang pentru ca imi este dor de unele momente. In rest nu imi mai pasa de nimic. Cand un om alege o alta cale pe care nu sunt eu....atunci nu am de ce sa mai sufar. Eu nu voi fi acolo sa il vad cum se distruge,desi stiu ce consecinte aduce calea respectiva. Doare doar gandul. Dar sunt o persoana puternica.Si nu sunt asa pentru ca asa m-am nascut,sunt asa fiindca imi pun increderea in ceva mai presus decat un om muritor.

Pe langa acest lucru care doare inca,lacrimile care curg mai au multe povesti in ele. Mi-e dor!
Incep sa ma ridic usor din pat...si sa ma uit la mine in oglinda.
Ma consider o persoana care nu merita nimic. O persoana care e urata si rea. Oricat de mult as incerca sa compensez asta cumva sau sa nu mai cred asa ceva nu reusesc.
Incep sa cred ca prin lumea asta trebuie sa trec singur. 
Trebuie sa nu mai am asteptari de la oameni si sa dau ce am mai bun eu. Trebuie sa imi adun efectiv toata energia si sa fiu o explozie de bunatate. Imi doresc asta din toata inima.Sa fiu o explozie de iubire pentru altii. Sa le arat asta si sa ii ajut de oricate ori am ocazia,neastaptand nimic in schimb iar dupa ce fac asta,sa plec mai departe,de unul singur exact cum am si venit in viata lor.
Doare! Doare foarte tare sa stii ca persoanele pe care le considerai prieteni de fapt te urasc. Doare cand ai asteptari prea mari de la altii. Doare cand persoana iubita si pentru care ai face orice te lasa si pleaca. De ce???
Strig catre inima mea si ii spun mereu sa isi aminteasca de acele momente bune. Acele lucruri care m-au schimbat si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Durerea m-a protejat mereu. Din cauza ei am reusit sa devin asa. Si sufar atunci cand acest corp imperfect greseste si ii face sa sufere pe altii.
Asta sunt eu. O persoana rea....o persoana care nu merita.
Inima....aminteste-ti cine erai. Aminteste-ti ziua aceea. Aminteste-ti acea iubire. Nu uita ce ai spus. 
,,Daca si tu pleci,vreau sa fii ultima. Nu voi mai iubi ! A fost o decizie a mea. Pur si simplu o decizie ce nu ma astept ca altii sa o inteleaga sau accepte. Asta sunt eu...iar cand iubesc ceva raman loial pana la final.