S-a lasat si linistea noptii. A fost o zi grea,a fost inca o zi fara tine. O zi in care am asteptat ca de obicei,o zi in care am sperat, o zi in care am plans.Stiu ca sunt o persoana ciudata. Sunt constient de asta.
Stiu ca astept in zadar. Stiu ca am sperat degeaba. Dar stiu ca nu am plans degeaba. Am plans fiindca inima mea iubeste prea mult. Am plans fiindca imi pasa. Am plans fiindca sentimentele sunt puternice. Am plans de dor. Sunt multe lucruri pe care as putea sa le enumer dar nu conteaza.
Tin in mana singurul lucru ce il am de la tine. O banala prinzatoare de par dar care nu credeam ca va ajunge cel mai special obiect pentru mine.
Ea tine legatura cu tine ,vie pentru mine. Pentru tine,pentru altii nu e nimic special la ea.
Pentru mine...e tot,fiindca e ceea ce mi-a ramas de la tine.
Prin ea,te pot simtii. Te vad. Esti langa mine.
Stiu ca e doar un vis...dar esti langa mine....
Tin minte cand imi spuneai ca daca va fi sa pleci imi vei arata asta cumva si ma vei face sa inteleg ca te stresez si ca nu mai ai nevoie de mine.
Am vazut asta. Imi areti in cel mai bun mod posibil ca mai dat deja trecutului.
Doare!. Dar nu te invinovatesc. Nu pot obliga nici un om sa imi ofere iubirea daca nu simte asta.
Simt cum te pierd. Insa...daca tu esti fercita asa atunci eu nu voi regreta. Nu am fost eu acel tip de persoana pe care o vroiai. Imi pare rau ca nu am putut sa devin asta.
Tot ce vreau sa stii e ca acum sentimentele ce sunt proaspat nascute in mine nu pot murii brusc. Si nici nu vreau sa moara vreodata.
Stiu ca te iubesc. Stiu ca inca imi pasa de tine.Dar nu pot face nimic mai mult fiindca am fost evident,respins.
Stii cand ma rugai sa te las sa ma iubesti?
As vrea sa te rog acelasi lucru acum eu pe tine.
Stiu ca nu vei simtii niciodata ce simt eu pentru tine...dar macar te rog sa ma lasi sa simt eu asta.
Vreau sa fii singura pentru care simt asta. Sa fii unica. Exact cum te pastrez in inima mea. Te voi iubii mereu. Stiu asta. Sunt sigur de asta. Nu mi s-a intamplat asa ceva niciodata dar am luat aceasta decizie.
Te voi purta mereu in inima mea fiindca mai salvat. Am zambit.Am fost fericit. Am avut momente atat de minunate de intense de profunde. Nu regret ca te-am cunoscut. Nu regret ca am luptat cat am apucat sa te protejez.
Stiu ca acum nu iti mai pasa de astea si poate si faptul ca iti cer sa ma lasi sa te iubesc e prea mult pentru tine.
E ultima postare din inima mea pentru a ta. Voi vizita locul nostru in fiecare zi si voi lasa cate o amintire.
E singurul loc unde simt ca esti prezenta cu mine.
Te iubesc prea mult. Si am realizat asta din momentul in care am inceput sa pun tot sufletul. Ai grija de tine,micuto!
Imi amintesc bine acea zi. Parea o zi ca oricare alta. Dar acel ceva ce o facea speciala era din cauza ei. Imi amintesc perfect. Stateam langa ea si incercam sa o ajut. Incercam sa ii redau speranta care credea ca e pierduta pentru totdeauna.
Imi aduc aminte de tot. Vantul sufla,soarele palea usor dintre nori iar eu eram langa ea.
Stau linistit si ma gandesc in continuare. Atunci imi vin in minte serile acelea in care ea statea in fata mea tinandu-ma de maini si uitandu-se insistent la mine.
Erau momente,erau clipe care mi-au ajuns adanc in inima.
Era ceva special. Niciodata nu s-a mai intamplat exact asa. In acel fel,in acel mod.
Incet incet,inima zambea in adancul meu. Incepea sa simta o caldura mica. Apoi o scanteie iar din acea scanteie o mica flacara.
Imi amintesc,acele imbratisari care imi umpleau corpul de energie.O energie speciala. Ceva ce numai de la ea puteam primii.
Pe zi ce trecea simteam ca nu mai pot sta fara acel sentiment. Imi era prea dor de el. Imi lipsise atata timp. Si acum incepeam sa il simt din nou.
Simteam cum incet incet revine si imi umple trupul.
Acea flacara mica devenea pe zi ce trece un foc destul de mare.
Zambeam. Imi amintesc bine. Chiar zambeam.
Dar...din pacate, pierd acel sentiment. Fuge de langa mine. Nu ii place si ma uraste iar eu nu intelegeam de ce.
Nu pot sa uit acele momente care au facut ca totul sa fie special,unic si diferit.
Si da,daca la inceput credeam doar ca iubesc acum sunt sigur de asta.Am fost sigur din momentul in care am simtit ca doare cand nu era langa mine. Din momentul in care am vazut ca are probleme si eu simteam ca trebuie sa fac ceva,am stiut ca era iubire. Am stiut ca e iubire din simplul fapt ca dupa ce pleca acasa eu nu mai eram atat de fericit. Simteam ca se rupe ceva din mine pentru cateva momente.
Si stiu inca un lucru. Stiu ca iubire ca asta mai rar am simtit in interiorul meu.
Daca inca simt asta? Normal ca o simt. Si nu as putea sa o uit fiindca nu vreau sa fac asta. E incredibil dar e singura pe care nu vreau sa o uit. Nu si de data asta.
Desi stiu ca sunt un pierzator vreau sa o pastrez vie aici in inima mea unde eu traiesc un vis in care suntem impreuna iar ea ma iubeste la fel cum o iubesc si eu.
Cand eram mic si ma loveam sau ma raneam acea rana si durere trecea cu anumite tratamente. Dar intr-o anumita zi...am simtit o durere in piept. Venea din adancul inimii.
Ma durea inima.
Bunica mea mi-a spus ca inima nu doare..asa ca am intrebat-o de ce ma doare totusi si ce pot face sa opresc acea durere. Ce tratament e bun pentru asta?
Ea mi-a explicat ca durera aceea poate fi vindecata cu iubire. Iubirea e cea care vindeca acel tip de durere.
Si pe parcurs am invatat ca ea vine si pleaca atunci cand acel sentiment si anume iubirea apare in ea.
Fara acel lucru,inima ma doare. Inima plange. O simt...si nu pot sa o alin decat sa o distrag uneori folosindu-ma de pasiunile ce le am...cum ar fi muzica sau gatitul.
Dar azi...inima mea...plange si se simte atat de singura.
Iubirea? Ce frumos sentiment. Singurul care poate vindeca inimi. De ce eu...nu am parte de asa ceva? Oare am gresit cu ceva? Poate fac ceva gresit. Sau pur si simplu,trebuie sa ma resemnez ca fiind o persoana diferita in lumea asta ,un luptator care sa treaca cu durerea in inima peste orice zid,orice bariera.
Sa fii singur nu e mereu ceva rau. Dar e rau sa te cuprinda singuratatea si sa nu mai scapi de ea. E cumplita.
Dar eu...eu poate sunt diferit si in asta.
Poate am un alt drum. Poate trebuie sa merg singur,sa nu simt iubirea si nici alt sentiment bun pana la un timp fixat.
Poate sunt o persoana care trebuie sa reziste. Care se lupta cu durerea,singuratatea si trebuie sa invinga.
Nu ar trebuii sa imi plang de mila. Poate e ceva special. Poate trebuie sa fiu mereu asa. Simt ca iubirea ce o primesc e doar una superficiala. Eu sa fiu iubit?
E o gluma...dar nu rad. Nu pot sa rad. Fericirea si iubirea o simt de la altii. Traiesc sa le arat celorlalti cum e sa iubesti cu adevarat. Traiesc si sunt fericit cand vad ca si ei sunt.
De ce lupt pentru niste oameni care nici macar nu s-ar obosii sa ma inteleaga?
Asta e. Sunt cu adevarat diferit. Inima mea e diferita. Eu iubesc. Iubesc oamenii.Iubesc viata,iubesc tot ce ma inconjoara si chiar daca ar fi sa fiu singur si sa simt durera mereu, nu as renunta la nimic din ceea ce sunt acum.
E liniste. Poate prea multa liniste.
Privesc spre cer...apoi incet incet,imi cobor privirea spre raul ce curge prin fata mea. Ma uit si imi odihnesc privirea in apa acestuia in care batea soarele facand sa para ca duce cu el mii de diamante stralucitoare.
Inchid ochii. In mintea mea gandurile veneau si plecau cu o viteza uluitoare.
Deschid ochii si privesc din nou spre cer aducandu-mi aminte de toate clipele cand am venit aici singur si depanand amintiri fie ele bune sau rele. Apoi usor pe fata mea se scurg cateva lacrimi. Imi aduceam aminte cum plangeam candva si cata durere am simtit. Si privesc din nou spre rau. Cum apa acestuia curgea incet printre pietre ducand parca durerile mele departe odata cu el.
Atunci imi amintesc. Imi amintesc de ea. Si zambesc usor.
Imi amintesc cum am cunoscut-o si cum am promis ca nu o voi lasa.
Imi amintesc ziua in care am simtit durerea ei...si am comparat-o cu a mea.
Stiu ca din ziua aceea eu nu m-am mai simtit atat de singur.
Si da,era ceva special la ea. Nu stiu ce,dar de fiecare data cand o vedeam ,o ajutam sau pur si simplu vorbeam cu ea,plecam acasa zambind.
Era ceva ce nu simtisem de mult timp. Credeam ca pierdusem acele sentimente pentru totdeauna.
Dar mi-am dat seama ca ele erau aici in inima mea asteptand pline de rabdare o astfel de persoana.
