Nici nu stiu cu ce as putea incepe. Am simtit nevoia puternica de a vorbi cu cineva,de a spune cuiva ce simt acum,dar mi-am dat seama ca nu am cui. Asa ca mi-am adus aminte de acest blog. Acest blog in care mi-am asternut o parte din amintiri si sentimente. O mica parte din viata mea. Ma uit la mine acum.
La felul cum am crescut,la felul cum am trecut prin toate durerile. Imi vad urmele adanci din inima. In momentul asta,simt ca am devenit puternic. Nu am mai plans decat o singura data in aproximativ 3 luni de zile.A fost si este inca nevoie sa devin tot mai puternic. Sa stii ca inca,ma mai gandesc la tine. Si cand spun ,,ma gandesc" ma refer la faptul ca o fac intr-un mod mai special decat daca doar mi-as aduce aminte de tine cand te vad sau cand cineva spune numele tau. Ma gandesc la ziua in care ai decis sa pleci. Exact ziua in care m-am decis sa lupt cu adevarat pentru tine. Exact ziua in care am venit la tine cu o inima schimbata. Ziua in care voiam sa pornim impreuna pe acest drum. ,,Visul" tau, de a fi cu mine,bineinteles daca a fost vreodata adevarat,era pe cale sa se implineasca. Am luptat cu mine insumi pentru asta. Sa te pot intelege din ce in ce mai bine. Imi parea deja rau pentru tot ce am gresit in trecut. Aveam in inima si in sulfet,adanc implantat acest juramant de a nu mai repeta niciodata ceea ce am gresit.Imi curgea prin vene aceasta dorinta de a-ti arata cum sunt EU cand iubesc cu adevarat. Din nefericire,nu am avut parte de sansa aceasta.Asa ai decis TU ca e ,,mai bine" iar eu nu am avut cum sa te intorc. Nici macar Dumnezeu nu te va intoarce daca tu nu vrei. Poate asa ai vrut sa te ,,razbuni" desi nu e felul tau la cum te-am cunoscut. Eu imi voi aduce mereu aminte de fata aceea cu care ma simteam linistit.Cu care am trait atatea amintiri frumoase. Cu care am trecut chiar si prin situatii mai putin bune,dar care,atunci ma tinea de mana si ii pasa,macar. Aceste lucruri ,incet incet mi-au vindecat putin cate putin inima care era distrusa dupa o alta pierdere din trecutul meu. A durat ceva timp ca sa inceapa sa lumineze putin cate putin. Am mai avut scapari si asta tot datorita stresului,nervilor,durerii si irascibilitatii de care dadeam dovada atunci pentru faptul ca ,,am pierdut" ceva din trecut. Chiar si asa,am inceput sa imi recapat incet incet increderea in oameni fiindca tu ramaneai mereu si mereu langa mine...orice stare as fi avut. Am vazut asta intotdeauna si toate lucrurile astea s-au adunat in inima mea. Toate acestea au contat enorm...doar ca eu....nu ti-am spus niciodata. Am avut unele motive pentru care nu voiam sa iti spun dar chiar si asa,eu imi rezervasem si timpul cand urma sa dau cartile pe fata. Acel timp era mai aproape ca niciodata. Am asteptat sa imi recapat puterile cat de cat,sa simt ca fac din nou ceea ce este bine,sa ma impac cu mine insumi si cu Dumnezeu pentru ca mai apoi sa pot incepe sa stralucesc.Acea stralucire voiam sa ti-o daruiesc tie pentru toate momentele si clipele in care ai ramas langa mine. Totul era aproape gata si ma simteam pregatit sa iti raspund eforturilor si rabdarii tale. Eram pregatit sa imi ingrop toate greselile cu multa multa iubire si devotiune. Dar....asa se intampla de fiecare data. Cand mi se umple putin inima la loc si incep sa simt iubirea,totul dispare. Ai disparut si nici macar nu ai fost dispusa sa imi intorci sansa pe care eu ti-am daruit-o candva ,,tie". Mi-a fost intr-adevar extrem de greu. Au fost clipe si niste momente care au urmat dupa aceea,pe care nu le-am putut suporta. Nu as fi reusit sa mai traiesc la ora aceasta daca Dumnezeu nu ar fi fost alaturi de mine. Nu imi atribui nimic mie. Am fost cel mai slab om vreodata in acele momente. Nu as fi putut sa mai gasesc calea inapoi spre mine singur,niciodata.Tot ce am trait atunci mi-au intarit credinta ca intr-adevar Dumnezeu ii ajuta pe cei cu inima zdrobita. Am inteles in acel moment ca eu,chiar sunt important pentru el. Insusi Dumnezeu lupta pentru mine fiindca eu nu mai aveam puterea sa o fac. Am simtit realmente cum ma ridica. Am simtit puterea lui si iubirea lui fata de mine,un simplu om muritor. Cu ajutorul lui sunt azi aici si devin din ce in ce mai puternic. In incheiere vreau sa mentionez o ultima idee. Stii,ti-am facut candva o promisiune si anume ,ca te voi pastra in amintirea mea pana cand acest sistem va disparea. Sincer,nu mai am nimic de pierdut daca fac asta. Oricum e singurul lucru care mi-a ramas. Sa te uit nu pot si nici nu ma voi chinui sa o fac. Imi face doar rau si am simtit asta nu doar 1 data. Asa ca m-am impacat cu ideea ca te voi purta cu mine oriunde voi merge si orice voi face,pana cand Dumnezeu va sterge el insusi si aceasta durere. Pana cand mai dureaza acest sistem,chiar ma bucur si nu regret ca ne-am cunoscut!
