E aproape ora 3:00 noaptea. Nu ma simt atat de bine,asa ca am decis sa imi pun niste sentimente pe hartie. Atunci cand fac asta ma simt mai bine. Pornesc piesa mea preferata in casti si dau frau liber sentimentelor. As avea o multime de lucruri de spus. Ideea e ca niciodata nu stiu cu ce sa incep.
Sunt multe chestii ce ma intristeaza,sunt si multe care ma bucura. Am in minte multe amintiri. Amintiri cu persoana iubita,amintiri din copilarie si amintiri recente. Dar,daca ma gandesc mai bine am ceva mult mai important de spus. Stiti,e greu sa fii o persoana diferita in lumea asta. Dar nu ai nimic de pierdut daca o faci! Din contra. Eu am observat ceva extrem de interesant. Am suferit din cauza ca am ales o alta cale spre deosebire de majoritatea oamenilor. Am suferit fiindca mi-am format o inima careia ii pasa si iubeste neconditionat. Dar am vazut ca oricat de multe suferinte si dureri au venit peste mine,am reusit sa le trec. Si nu pot sa spun ca m-am obisnuit cu asta si din cauza aceasta pot trece peste. Nu! Nu ai cum sa te obisnuiesti cu suferinta. Sunt judecat in fiecare zi,crezut naspa de multe persoane si de unele sunt chiar urat. Ma doare! Si plang uneori. Dar e ok. Trec peste. Nu stiu cum,dar reusesc sa o fac. Imi e suficient un zambet si imi revin intr-un mod miraculos. Un zambet de la o persoana pe care reusesc sa o ajut. Par o persoana foarte puternica.Dar nu sunt asa. Sunt o persoana extrem de sensibila. Sunt puternic fiindca nu am alta optiune atunci cand trebuie sa ridic pe cineva de la pamant.Devin puternic cand trebuie sa ii ajut pe altii,cand trebuie sa protejez pe cineva. Dar daca as fi doar eu...as fi slab. De asta eu iubesc pe oricine. Asta ma face sa devin mai puternic. Imi scapa mintea si inima de toata ura pe care as putea sa o port fata de cineva si ma ajuta sa vad in persoane ceva bun. Ma ajuta sa le scot in evidenta calitatile si sa le pun in fata lor. Nu pot sa urasc. Mai bine plang si evit orice contact cu acea persoana pentru un timp doar ca sa nu o urasc si sa nu am resentimente fata de ea. Oamenii ma considera un ciudat. Parerea mea? Nu exista oameni ciudati! Exista doar oameni neintelesi. Oameni care vor sa primeasca iubire,intelegere si ajutor,dar care in schimb primesc ura,dispret si nepasare.
Dar pana la urma fiecare da ce are in inima lui. Inca un motiv pentru care pastrez in inima mea iubire cat de multa. Oamenii imi spun sa nu imi pese daca nu mai vreau sa sufar.
De ce as face asa ceva? Sa nu imi pese de nimeni decat de mine doar ca sa primesc la schimb fericire? E o iluzie. Am incercat. Si nu e fericirea pe care crezi ca o vei avea. Te simti linistit..dar esti gol pe dinauntru.Aceea fericirea nu rezista. Nu am de gand sa devin la fel ca altii. Imi va pasa mereu chiar cu pretul de a suferii. Imi pasa fiindca iubesc.Imi pasa fiindca stiu cum e sa fii uitat,neinteles si neiubit. Stiu cum e sa nu ii pese nimanui de tine.Chestiile alea nu dor? Oricat ai incerca sa fugi de suferinta in lumea asta blestemata nu vei reusi.In schimb poti sa ii faci fata. Poti sa treci peste ea,si poti zambii chiar daca ploua in viata ta. As putea scrie in continuu si nu m-as mai oprii.Am atatea de spus,atatea cate imi trec prin minte. Dar cred ca ma opresc aici deocamdata. Revin la primele amintri spuse mai sus. Ma fac sa ma simt mai linistit cand ma gandesc la unele momente frumoase.
A trecut ceva vreme de cand mai alungat de langa tine. Imi aduc aminte inca ziua aceea. Cum eu incercam sa iti arat cat de mult te iubesc iar tu lovind in mine cu ignoranta ta. Plangeam. Imi aduc aminte cum ma luptam cu mine insumi pentru ceea ce simteam,dar tu mi-ai intors spatele complect.
Atunci, m-am uitat linistit la tine si am inchis ochii. Vroiam sa cred ca a fost un vis dar cand am deshis din nou ochii te vedeam pe tine indepartandu-te . Te-am strigat ! Dar nu mai auzit. Te-am strigat a doua oara. Dar degeaba. M-am ridicat asa ranit cum eram,cu lacrimi in ochi si am inceput sa fug dupa tine.Atat de mult te iubeam dar tu parca te indepartai din ce in ce mai mult. Fugeam cat de tare puteam eu dar nu reuseam sa te ajung. In cele din urma am cazut jos,epuizat de toate incercarile mele de a-ti arata cat de mult insemni pentru mine.Tu ai disparut. De atunci singurul loc unde te mai puteam vedea,era inima mea. Ea era singura care imi reda chipul,vocea si amintirile cu tine atunci cand imi era dor.
A fost greu. Am ramas acolo jos sperand ca ai sa te intorci.
Asa ca am inceput sa te astept. Dar inca nu te-ai intors.Uneori am impresia ca te zaresc dar esti departe inca si nu dai semne ca ai vrea sa revii. Nu mai iubit. Dar eu...astept inca,stii? Astept nu pentru ca nu ma pot ridica,astept pentru ca imi pasa si inca nu uit ziua in care mai facut sa zambesc cand eram cu lacrimi in ochi. Esti aici inca. Nu te-am uitat indiferent de ce ar zice altii. Esti inca in inima mea,micuto!
Inca de mic aveam un vis mare. Inca de cand eram abia un copilas care se distra si care nu prea lua lucrurile in serios vroiam totusi sa fac ceva mare. Si daca ar fi sa luam chestia asta ca atare,ar parea un lucru absolut normal.Adica copii in general au vise mari si isi doresc tot felul de lucruri pe care le vad.Isi doresc sa fie ca eroii unor desene sau isi doresc sa devina diferiti oameni cu diferite meserii.Pana aici totul e absolut normal deoarece copii absorb totul ca un burete.Observa foarte bine lucrurile chiar daca nu le inteleg in deplinatatea lor,dar pe parcurs ajung sa le lege si astfel mai tarziu in viata vor intelege de ce s-au intamplat anumite lucruri in viata lor. Ei bine,cum spuneam si eu am fost candva un copilas.Vreau sa cred ca inca sunt si de aceea in inima mea pastrez acel copil. Doar ca la mine a fost diferita situatia.Eu nu mi-am dorit sa fiu un supererou si nici un om cu o anumita functie. Si asta nu pentru ca nu as fi gandit real. Nici vorba.Si eu am avut ganduri sa devin bucatar,cantaret si altele.Dar nu astea erau prioritare pentru mine.Eu avem cu adevarat un scop.Mi-am dat seama de asta abia cand am reusit sa ma inteleg pe mine insumi. Lumea ma intreba ce vreau sa ma fac cand voi fi mare iar eu aveam un singur raspuns pentru fiecare. Cu inima plina de emotie,ochii mari in care se oglindeste pana azi speranta le raspundeam: Eu,vreau sa fiu Diferit!
Oamenii nu intelegeau la ce ma refer desii se presupunea ca sunt maturi si ar trebuii sa inteleaga.Cu toate acestea ei nu intelegeau si credeau ca e doar mintea unui copilas care spune vorbe mare dar care nici pe departe nu stie ce spune.
Ei,bine nu era asa.Singurii care nu intelegeau erau ei,fiindca ei ma intrebau inapoi. Ce vreau sa spun cu asta? Cum asa? Diferit? In ce sens?
Da,diferit.Vreau sa fac o schimbare in lumea asta. Si inca de mic eram constient ca nu pot schimba lumea dar stiam ca pot schimba persoanele ce ma inconjoara.Persoanele care imi erau dragi si pe care le iubeam.Incet incet inima mea a inceput sa se deschida si in mine s-a produs acel ceva care mi-a deschis calea spre a fi o persoana diferita printre toate celelalte. Vroiam cu atata putere sa le arat oamenilor ce simt pentru ei,cum vad eu lucrurile si cum ar trebuii sa le vada si ei.
Vroiam ca oamenii sa se inteleaga unul pe altul si sa colaboreze. Vroiam sa redau speranta celor care o pierdeau si sa le arat iubirea celor care nu o mai aveau. Sa cred atunci cand nimic nu iar mai fi facut sa creada si sa sper atunci cand nimic nu parea a fi sperat. Vroiam sa fac totul opus lucrurilor rele ce le fac ei. Asta era visul meu,pe care nu aveam de gand sa il las in stadiul de vis. L-am transformat intr-un scop real imediat dupa ce am reusit sa schimb primele persoane in viata mea. De aici a inceput totul!
Aseara,inainte sa adorm ,inaintea ultimei lacrimi,inaintea ultimului moment in care priveam poza ta,exact cand credeam ca voi adormi din nou fara ca cineva sa vorbeasca cu mine si sa imi spuna acel ,,Noapte buna" cineva mi-a strigat numele.
Credeam ca visez dar a strigat si a doua oara. Am intrebat:
-Cine e? Cu un glas foarte stins si profund intristat mi-a raspuns:
-Sunt eu,inima ta. Stiu ca niciodata nu am vorbit de cand te-ai nascut dar azi,azi m-am decis in sfarsit sa rup tacerea fiindca vreau sa iti spun ceva foarte important.
Te-am observat inca de cand te-ai nascut.Te cunosc cel mai bine,stiu prin cate ai trecut si ce viata ai avut.In fiecare moment eu am fost cea care a suferit alaturi de tine si tot cea care credea in tine. Stiu ce simti in legatura cu mine.Crezi ca niciodata nu am sa te iert fiindca m-ai ranit de atate ori crezand oameni falsi,oameni care nu meritau sa le areti ceea ce esti tu cu adevarat.Mai mintit de atatea ori spunad ca nu o sa mai sufar si ca in sfarsit ai gasit o persoana care ma va alina,ma va ingriji si ma va iubi. M-ai facut sa te cred de fiecare data si mergeam pe increderea ta fiindca eu bateam pentru tine cand vedeam putina fericire in ochii tai. Simt toata suferinta ta...fiindca ea se rasfrange asupra mea intotdeauna.Tu suferi,te doare dar iti trece.Stii de ce?
Fiindca mereu eu...iti i-au durerea din tine si o pun in adancul meu. De ce crezi ca as face asta mereu si mereu?
Tu esti raspunsul. Te-am observat mereu. Am vazut cum tu ierti oameni care iti gresesc mereu si mereu.Am vazut cata putere ai in tine si cat de bun esti cu persoane care nu ar merita nici macar sa te uiti la ele. Esti o persoana ce m-a schimbat. De asta,vreau sa stii ca eu de fiecare data cand imi gresesti si ma faci sa simt durerea,te iert.Daca nu te-as fi iertat tu nu ai mai fi putut iubi. Dar vreau de asemenea sa stii ca si eu sunt bolnava deja fiindca sufar alaturi de tine.
Dragul meu David am doar o singura rugaminte de la tine.
Te rog din suflet sa incerci sa ma faci sa sufar mai putin.Esti un baiat bun. Meriti ceva bun..la fel cum iti spun si prietenii tai. Eu,voi contiuna sa bat in pieptul tau pentru orice persoana vrei tu. Fiindca eu te iubesc.In momentul in care nu voi mai bate inseamna ca suferinta,boala si alte necazuri m-au doborit.Dar vom muri impreuna.
A da...si era sa uit.Stiu ca iti lipsesc aceste cuvinte,asa ca...Sa ai Noapte buna ,dragul meu!
Stau,astept,ma uit dar nimic. Lacrimile imi curg incet pe obraz gandindu-ma la tine. Nimic nu pare sa fie frumos cand tu nu esti aici. Stau si ma gandesc...daca oare ma iubesti,daca totul a fost un vis frumos ce sa sfarsit? Ma uit la poze,la convorbiri si astept din nou. Nu pot face nimic mai mult fiindca tu nu ma iubesti. Daca ti-as scrie mai ignora. Ti-as scrie in fiecare moment....in fiecare secunda ma intreb daca esti bine..daca ti-e dor...dar...stiu ca singurul care simte asta sunt eu. Si daca ar fi cineva care e suparat pe mine pentru ce fac e doar inima mea. Am avut incredere in tine si inca am...fiindca eu nu pot uita o persoana pe care o iubesc. Voi ramane impreuna cu tine doar in visul meu. Acolo voi fi fericit. Ceva ce nu poti avea in realitate intotdeauna poti avea intr-un vis. Asa ca intr-un fel sunt fericit cand te visez langa mine. E greu doar cand ma trezesc si realizez ca tu nu esti si nu vei mai fi. Si doare,stii? De fapt...nu ai cum sa stii ce simt eu si prin ce trec. Uneori ma intreb...de ce? De ce ai facut asta? Fiindca sunt eu prea bun...de asta.E singurul raspuns ce imi vine in minte cand imi pun intrebarile astea. Am fost prea bun si asa voi fi pana am sa dispar din lumea asta. Ti-am aratat cat de mult te iubesc si ai profitat de asta crezand ca te voi ierta mereu.Si da...ai avut dreptate.Te voi ierta mereu fiindca te iubesc prea mult.E ceva ce tu...nu vei intelege probabil. Te iert! Dar nu pot sa stau langa cineva care nu ma iubeste.E durereos stiu! Sa ma rup de persoana care conteaza cel mai mult pentru mine.Crezi ca e usor? Crezi ca nu te iubesc daca fac asta? Gresesti daca gandesti asa. Tocmai din cauza ca te iubesc prea mult te las libera sa fii fericita cu cine vrei. Ma doare...sa nu crezi ca e usor sa fac asta.Plang scriind aceste cuvinte pe care probabil nu le vei vedea niciodata dar ma simt mai bine ca ma descarc.Daca ai fi aici...te-as imbratisa..si ti-as promite ca niciodata nu te-as lasa.Daca inca ai simtii ceva pentru mine..ar avea rost sa lupt...dar asta trebuie sa imi areti tu. Eu ti-am aratat deja cat de mult te iubesc.Nici macar nu iti pasa,nici macar nu te gandesti la mine cum ma gandesc eu la tine..si asta doare de asemenea foarte tare. Doare si faptul ca nu pot sa iti mai spun te iubesc si mi-e dor de tine.Sunt o persoana care isi raneste inima iubind cu atata putere o fiinta. Si nu regret ca fac asta. Nu regret nici ca te-am cunoscut.Mi-ai oferit clipe frumoase...si au fost zile in care totul a fost mai mult decat perfect. Am zambit! Chiar am zambit.M-a miram ca tu reusesti sa faci asta. De asta imi deveneai tot mai draga pe zi ce trece si te iubeam mai mult.Dar azi...azi nu e la fel. Azi nu zambesc...si totusi nu ma gandesc la mine.Putin imi pasa ca nu zambesc.Ma gandesc la tine.Oare tu ai zambit azi? Oare esti fericita? Orice ar fi...stiu ce am in inima,stiu ce am simtit si ce simt. Stiu ca te iubesc si esti fata care m-a facut sa o iubesc cum nu credeam ca o voi iubii. Esti intr-adevar unica.Esti o fata speciala pentru mine si asa vei ramane in memoria mea.Te iubesc mult!
